Concert: Israel Lights si The Pixels in B52

Nu mai fusesem demult in B52, mai ales la un concert, prin urmare aseara ne-am decis sa mergem sa ii vedem pe cei de la Israel Lights si pe The Pixels. Si nu ne-a parut rau deloc: muzica a fost faina, clubul aerisit, sunetul excelent.



Am ajuns acolo pe la 9 si jumatate; concertul nu incepuse, desi fusese anuntat la 9. Asa ca, pana cand a inceput cantarea, am apucat sa aruncam o privire de jur imprejur ca sa vad ce s-a mai schimbat de cand nu am mai trecut pe acolo. Am observat ca scena noua e foarte mica. Bine ca nici una din trupe nu a avut multi membri, am incercat sa imi imaginez The Polyphonic Spree, de exemplu, cantand in B52 si mi-a fost imposibil :)



Pe la ora 10 s-au urcat pe scena cei de la Israel Lights. Patru baieti - doi cu chitari (dintre care unul manevra si clapa), unul cu bassul si un tobar. Sincer, avand in vedere ce se asculta prin Bucuresti in perioada asta, m-am asteptat la o variatiune pe aceeasi tema deja exasperanta a britului (inspirat indiferent de cine...). Mai ales ca vestimentatia nu anunta altceva si puteti sa-mi ziceti ca sunt superficiala, dar se pare ca multor oameni le place sa se piarda intr-o multime imbracata daca nu la fel, oricum asemanator. Ba sunt chiar mandri de asta.
 


Oricum, mi-am dat seama de cum au inceput sa cante ca ma inselasem si mi-a parut chiar foarte bine de asta. Cu piese mai mult instrumentale, cei patru au demonstrat aseara ca se poate face si muzica pentru alte publicuri decat pentru liceeni, si mai ales altfel. Fara pretentii de cool & trendy, "noi am venit direct de la Londra sa innebunim fetele in Conversi din The Loft", Israel Lights au abordat cu destula maturitate ceea ce unii numesc "post-rock" si pe care nu vreau sa incerc sa il definesc pentru ca s-ar putea sa imi prind urechile. Nu-i nimic, prea multa teorie oricum strica :)



Pe scurt: piese cand instrumentale - ceva aducand a Lights Out Asia sau Saxon Shore (pe partea de chitara si clapa) - cand cu niste linii vocale ce mie mi-au adus aminte de My Bloody Valentine, si gata, ma opresc cu trimiterile pentru ca in putine cazuri ele se si nimeresc cu ce vrea sa cante de fapt trupa :).



Oricum, au sunat foarte bine. Si mai ales am apreciat curajul de a face ceva ce nici macar pe afara nu se prea inghesuie lumea sa faca, fara compromisuri de popularitate... ei, da, poate doar look-ul, dar asta are prea putin de a face cu muzica propriu-zisa.


 
La 11 au urcat pe scena si The Pixels, pe care ii mai auzisem la Delta Music Fest. Inarmati cu trei laptopuri, multe cabluri si cateva scaune care m-au facut sa imi amintesc ce neplacut este sa fii mic de inaltime, cei trei si-au asociat muzica cu niste proiectii foarte faine. Totusi, desi ei suna foarte bine, este destul de greu sa ii urmaresti live: unul sta si se uita la monitoare, chitaristul face cam acelasi lucru, numai ca ii vedem miscandu-se mana stanga pe grif, singurul mai activ e tobarul...





Am tras concluzia ca, desi computerele sunt, din pacate, "membri" valorosi in unele trupe, ele scad la jumatate satisfactia unei prestatii live. Si, desi mi-a placut ceea ce am ascultat, nu ma voi declara niciodata fan al genului, macar si pentru ca muzica suna foarte impersonal si este cam tot acelasi lucru daca o ascult acasa sau la un concert.
 
All in all, a fost o seara draguta, cu muzica buna. Si, in sfarsit, si alte trupe in afara de cele care deja intrasera in rotativa prin cluburile bucurestene in ultima vreme.