Concert: Haggard in Preoteasa

Ne-a placut atat de tare Haggard sambata, incat ne-am gandit sa ramanem tot weekendul cu urechile in Evul Mediu si am fost si duminica seara la Preoteasa, la concertul numarul 2 (despre care o sa va aspunem mai multe maine, in interviul cu Asis).



Concertul a fost anuntat tarziu (acum o saptamana) si din afisul mazgalit la intrare "bilete Haggard 75 ron" am dedus cu mirare ca nu se vandusera. Un picut piperat pretul, intre noi fie vorba. Dupa cate voci plangarete am auzit in ultimele doua saptamani "n-am mai gasit bilet la Haggard+Amorphis", as fi crezut ca o sa fie o inghesuiala fantastica. Ei bine, nu. Era o multime decenta.



Mi-a placut foarte mult sala. Poate din cauza ca a fost mica s-a auzit asa bine. In comparatie cu sonoritatea din hala de la Romexpo as putea spune ca s-a auzit cristal... precum originile sufletului. Lasand metaforele, spre deosebire de seara precedenta, acum am auzit foarte bine clasicele, care se cam pierdusera sambata printre chitari.

 

Ceea ce nu mi-a placut si mi-a parut rau ca n-au avut loc de desfasurare a fost scena, care nu-i facuta pentru 12 oameni cu instrumente. Astfel incat iarasi n-am avut ocazia sa il vad bine pe Michael, percutionistul cat Goliat de la timpane, gong si talgere, care headbang-uia intr-o frenezie... in randul 3 al scenei :( si nu prea-l vedeam decat cand dadea fuga (facand slalom printre 6 oameni) in fata, sa mai fulgere din cimbale si sa incinga spiritele cu Claudio.





Ah... Claudio a fost alta minune de urmarit. Arata cam cum ii e si numele (Quarta), un sfert de buletin, subtire ca promisiunile Satanei, cu barba-nfurcata si cu cap de mort pe piept, dand dement din plete sau stand incremenit teatral, rasfatandu-se in urletele publicului.





De fapt mi s-a parut ca toata trupa a fost un pic mai jucausa aseara. Asis a vorbit mai mult, Fiffi zambea mai des, Michael izbea mai cu spor cinelele, iar soprana Sue era intr-o buna dispozitie fantastica - zambea si radea tot timpul... mai ales cand a vrut sa-l arunce pe Claudio in public (sau invers, a fost un moment confuz :-)




Sue si vocea ei perfecta

Apropo de trupa, nu stiu daca este efectul logoreei lui Asis, dar restul trupei e ciudat de rezervata cand e vorba de deschis gura. Asis e master of ceremony, purtator de cuvant, Asis face poantele, Asis trage sforile.


Asis spune ca Jackson-urile nu-s bune :)

Ce-am ascultat? Au inceput glorios cu In A Pale Moon's Shadow, The Observer, Prophecy Fulfilled, All' inizio è La Morte, Herr Mannelig, la care eu nu ma pot abtine sa nu zambesc cand il aud pe Fiffi cantand "Herr Mannelig, Herr Mannelig mi vorrai sposare". Am mai auzit Heavenly Damnation, iarasi The Prologue de pe Tales of Ithiria, despre care m-as hazarda sa comentez ca nu a fost poate cea mai buna alegere (sper ca mai au si alte piese gata... si, cum spunea un fan, sper ca nu e printre cele mai bune de pe noul album).





Cum toate lucrurile trebuie sa se termine, am incheiat dupa vreo 2 ore cu Per aspera ad astra, Eppur si muove, The Day As Heaven Wept, am facut vocalize (The final victory has crushed the autum silence) pe The Final Victory, lucru care n-a mers tocmai-tocmai armonios, pentru ca vocile erau cam blege, dar a venit Fiffi sa salveze situatia si am incheiat cu Awaking The Centuries si cu promisiunea ca ne vedem la toamna.





Galeria foto cu mult mai multe fotografii aici