Concert: Deep Purple, perfect strangers
Purple ei pe scena, vineti si noi de rusine jos pe gazon... Sau branza buna (buna rau!) in burduf de caine maidanez de Bucuresti.
Dar sa o luam de la inceput. Concertul, anuntat la 19.00 cu Joanna and The Band in deschidere, urmati de Deep Purple la 20.00 (teoretic), a avut loc pe stadionul Cotroceni.
Pe strada Dr. Lister se intindea pe la 18.30 o coada considerabila, pe multe randuri, care nu a prins trupa din deschidere, desi la poarta gardienii erau zoriti de organizatori sa se miste mai repede. In ciuda faptului ca pe bilete scria clar ca nu e voie inauntru cu sticle, si desi organizatorii trebuia sa se fi asteptat ca nimeni sa nu ia in considerare treaba asta si sa puna multe cosuri de gunoi sau saci de plastic la poarta... nici unul din aceste lucruri nu s-a intamplat. La intrare zaceau munti de pet-uri care se scurgeau dulce si lipicios in noroi. Urat.
Inauntru, cozi mari (evident!) la bere, sucuri si sandvisuri.
- O bere si un sandvis, va rog!
- Nu pot sa va dau sandvis.
- Dar e la un metru frigiderul!
- Doar la coada de sucuri.
Apropo de sucuri: Brifcor, Quick Cola si Giusto?! Pe langa faptul ca eram vineti de frig, trebuia sa mai fim si verzi la fata? De fapt... intre cocacola si quickcola, ce o fi mai rau?
La Joanna and The Band era putina lume, si a fost pacat.
N-a sunat deloc bine, si asta a fost iar pacat. Au cantat 4-5 coveruri, printre care Move Over al lui Janis Joplin, Nobody's Fault But Mine. Solista - Ioana Hartescu - are o voce foarte buna, cu influente declarate Nina Simone, desi nu a ajutat-o deloc sonorizarea cu ecou si purici. Restul trupei (Midnight Express) e formata din muzicieni foarte buni (Rares Totu, Raul Kusak, Adi Tetrade, Sebi Joo si Nicu Patoi) - o sa ii vanam prin oras pe la concerte.
Joanna and The Band au terminat repede, la 19.30. Deep Purple au inceput la 20.40, iar in lunga pauza am avut privilegiul sa stam la o alta coada, tot la bere, la dozator, dar macar e din hamei, nu din ultima recolta de E-uri. N-am reusit sa luam, nici dupa primele doua piese Deep Purple. Oricum bautura ne cauzeaza la sanatate. In timpul cozii insa am socializat cu un grup de sibieni care povesteau putin terminati de oboseala ca facusera de la intrarea in Bucuresti aproape tot atat cat durase drumul pe sosea, din Sibiu. Mmmm, ce oras frumos, cum zicea Andries.
Deep Purple au fost minunati. Au cantat spre doua ore, cu tot cu bis, si ne-au tratat numai cu delicatese, inclusiv cu piesa care da numele ultimului album si al turului care a inceput prin 2006 - Rapture of the Deep.
Cei cinci au demonstrat ca 40 de ani in muzica sunt ca varsta vinului vechi, care il indulceste si ii domoleste asprimea tineretii. But I feel Im growing older, and the songs that I have sung echo in the distance like the sound of a windmill goin round... Nu au cantat Soldier of Fortune, dar voiam sa trecem elegant de la varste si tinereti la... sound.
Si aici revenim la rusinea de care vorbeam la inceput. S-a auzit prost de tot. Pacat. Nu stim unde au fost cei 200.000 W anuntati, dar credem ca "cea mai zgomotoasa trupa din lume" a faultat prizele romanesti, pentru ca a picat sunetul. Adica... s-a facut complet liniste. De cel putin 5 ori.
Din fericire trupa nu s-a lasat demoralizata si au continuat elegant, in loc sa arate un mare deget mijlociu sunetistilor, cum ar fi facut cu siguranta alte nume mai mici dupa atatea caderi ale sunetului. Nici publicul nu a fost mai prejos, desi li s-a stricat de doua ori placerea de a asculta Smoke on the water, si au continuat sa cante, toti si tare, sa compenseze amplificatorul bolnav.
Gillan a fost grozav si in picioarele goale. Steve Morse, "pustiul" grupului, a fost demential, cu solo-urile si demonstratiile de digitatie si transpunere perfecta in sunet, mai ales la Well Dressed Guitar. Roger Glover ne-a incantat si el cu solouri de bass, cu figura lui mucalita care devenea uimita cand constata ca publicul, pe post de backing vocals, ii imita chitara :).
Don Airey ne-a cucerit definitiv cu potpourri-ul care pornea solemn, cu sunete de orga in catedrala, continuandu-se in coarde iuti de pian, in distorsuri psihedelice care iti infiorau parul pe maini, elemente de rock'n roll terminate demonstrativ cu... Ciocarlia?! Bravos! Si parca am auzit si Enescu cu Rapsodia Romana? Sau ne-a purtat pe noi... Sunetul Muzicii?
"Dar de ce n-au cantat melodiile alea ale lor superbe?" se intreba o voce strivita langa noi in coada de la iesire. Da, probabil ca nu o sa mai avem vreodata norocul sa auzim nici Child In Time, nici Soldier of Fortune, nici Wasted Sunsets sau Lalena. Probabil nici Gillan nu o sa mai aiba norocul sa le cante ca odinioara. Dar macar am fost printre cei 15 mii de spectatori care ne-am bucurat de spectacol... Tare putini. De ce oare?
Din fericire n-o sa ne amintim nici ca s-a auzit slab, nici ca a picat sunetul, nici ca ecranele au fost cam mici, nici ca era un unghi mort foarte mare pe laterale, nici ca tipii de la imagine mai dadeau rateuri. O sa ne amintim doar de Deep Purple.
Piesele cantate au fost:
Pictures of Home
Things I Never Said
Into The Fire
Strange Kind of Woman
Rapture of The Deep
Woman from Tokyo
Kiss Tomorrow Goodbye
Knockin at Your Back Door
Lazy
Perfect Strangers
Space Truckin’
Highway Star
Smoke On The Water
bis
Hush
Black Night
(linkurile duc la youtube, majoritatea spre inregistrari de la Glasgow, din 2007, unde show-ul a fost asemanator)
Multumim organizatorilor pentru fotografii si nu le multumim deloc managerilor trupei, care au ridicat in ultimul moment acreditarile foto pentru online.
Dar sa o luam de la inceput. Concertul, anuntat la 19.00 cu Joanna and The Band in deschidere, urmati de Deep Purple la 20.00 (teoretic), a avut loc pe stadionul Cotroceni.
Pe strada Dr. Lister se intindea pe la 18.30 o coada considerabila, pe multe randuri, care nu a prins trupa din deschidere, desi la poarta gardienii erau zoriti de organizatori sa se miste mai repede. In ciuda faptului ca pe bilete scria clar ca nu e voie inauntru cu sticle, si desi organizatorii trebuia sa se fi asteptat ca nimeni sa nu ia in considerare treaba asta si sa puna multe cosuri de gunoi sau saci de plastic la poarta... nici unul din aceste lucruri nu s-a intamplat. La intrare zaceau munti de pet-uri care se scurgeau dulce si lipicios in noroi. Urat.
Inauntru, cozi mari (evident!) la bere, sucuri si sandvisuri.
- O bere si un sandvis, va rog!
- Nu pot sa va dau sandvis.
- Dar e la un metru frigiderul!
- Doar la coada de sucuri.
Apropo de sucuri: Brifcor, Quick Cola si Giusto?! Pe langa faptul ca eram vineti de frig, trebuia sa mai fim si verzi la fata? De fapt... intre cocacola si quickcola, ce o fi mai rau?
La Joanna and The Band era putina lume, si a fost pacat.
N-a sunat deloc bine, si asta a fost iar pacat. Au cantat 4-5 coveruri, printre care Move Over al lui Janis Joplin, Nobody's Fault But Mine. Solista - Ioana Hartescu - are o voce foarte buna, cu influente declarate Nina Simone, desi nu a ajutat-o deloc sonorizarea cu ecou si purici. Restul trupei (Midnight Express) e formata din muzicieni foarte buni (Rares Totu, Raul Kusak, Adi Tetrade, Sebi Joo si Nicu Patoi) - o sa ii vanam prin oras pe la concerte.
Joanna and The Band au terminat repede, la 19.30. Deep Purple au inceput la 20.40, iar in lunga pauza am avut privilegiul sa stam la o alta coada, tot la bere, la dozator, dar macar e din hamei, nu din ultima recolta de E-uri. N-am reusit sa luam, nici dupa primele doua piese Deep Purple. Oricum bautura ne cauzeaza la sanatate. In timpul cozii insa am socializat cu un grup de sibieni care povesteau putin terminati de oboseala ca facusera de la intrarea in Bucuresti aproape tot atat cat durase drumul pe sosea, din Sibiu. Mmmm, ce oras frumos, cum zicea Andries.
Deep Purple au fost minunati. Au cantat spre doua ore, cu tot cu bis, si ne-au tratat numai cu delicatese, inclusiv cu piesa care da numele ultimului album si al turului care a inceput prin 2006 - Rapture of the Deep.
Cei cinci au demonstrat ca 40 de ani in muzica sunt ca varsta vinului vechi, care il indulceste si ii domoleste asprimea tineretii. But I feel Im growing older, and the songs that I have sung echo in the distance like the sound of a windmill goin round... Nu au cantat Soldier of Fortune, dar voiam sa trecem elegant de la varste si tinereti la... sound.
Si aici revenim la rusinea de care vorbeam la inceput. S-a auzit prost de tot. Pacat. Nu stim unde au fost cei 200.000 W anuntati, dar credem ca "cea mai zgomotoasa trupa din lume" a faultat prizele romanesti, pentru ca a picat sunetul. Adica... s-a facut complet liniste. De cel putin 5 ori.
Din fericire trupa nu s-a lasat demoralizata si au continuat elegant, in loc sa arate un mare deget mijlociu sunetistilor, cum ar fi facut cu siguranta alte nume mai mici dupa atatea caderi ale sunetului. Nici publicul nu a fost mai prejos, desi li s-a stricat de doua ori placerea de a asculta Smoke on the water, si au continuat sa cante, toti si tare, sa compenseze amplificatorul bolnav.
Gillan a fost grozav si in picioarele goale. Steve Morse, "pustiul" grupului, a fost demential, cu solo-urile si demonstratiile de digitatie si transpunere perfecta in sunet, mai ales la Well Dressed Guitar. Roger Glover ne-a incantat si el cu solouri de bass, cu figura lui mucalita care devenea uimita cand constata ca publicul, pe post de backing vocals, ii imita chitara :).
Don Airey ne-a cucerit definitiv cu potpourri-ul care pornea solemn, cu sunete de orga in catedrala, continuandu-se in coarde iuti de pian, in distorsuri psihedelice care iti infiorau parul pe maini, elemente de rock'n roll terminate demonstrativ cu... Ciocarlia?! Bravos! Si parca am auzit si Enescu cu Rapsodia Romana? Sau ne-a purtat pe noi... Sunetul Muzicii?
"Dar de ce n-au cantat melodiile alea ale lor superbe?" se intreba o voce strivita langa noi in coada de la iesire. Da, probabil ca nu o sa mai avem vreodata norocul sa auzim nici Child In Time, nici Soldier of Fortune, nici Wasted Sunsets sau Lalena. Probabil nici Gillan nu o sa mai aiba norocul sa le cante ca odinioara. Dar macar am fost printre cei 15 mii de spectatori care ne-am bucurat de spectacol... Tare putini. De ce oare?
Din fericire n-o sa ne amintim nici ca s-a auzit slab, nici ca a picat sunetul, nici ca ecranele au fost cam mici, nici ca era un unghi mort foarte mare pe laterale, nici ca tipii de la imagine mai dadeau rateuri. O sa ne amintim doar de Deep Purple.
Piesele cantate au fost:
Pictures of Home
Things I Never Said
Into The Fire
Strange Kind of Woman
Rapture of The Deep
Woman from Tokyo
Kiss Tomorrow Goodbye
Knockin at Your Back Door
Lazy
Perfect Strangers
Space Truckin’
Highway Star
Smoke On The Water
bis
Hush
Black Night
(linkurile duc la youtube, majoritatea spre inregistrari de la Glasgow, din 2007, unde show-ul a fost asemanator)
Multumim organizatorilor pentru fotografii si nu le multumim deloc managerilor trupei, care au ridicat in ultimul moment acreditarile foto pentru online.
© Copyright Metropotam 2006-2012.
Citeste si:
Muzica: Deep Purple
- Ritchie, puiule, o sa canti cu baietii aia cu care stai tot timpul si Deep Purple , pentru bunica ta? - Nu stiu, Gran, asta nu prea e stilul...
Deep Purple la Bucuresti
Metropotamul nu-si revine din emotie. Tocmai a citit ca pe 31 octombrie Deep Purple canta la Bucuresti, pe Stadionul National Cotroceni. Si chiar asa zice si site-ul...
Quiz: Purple
Atat de "deep" ne-a marcat concertul Purple de miercuri, incat vedem stele mov in fata ochilor. La propriu, adica staruri, pentru ca Deep Purple nu au fost singurii care au...
Jon Lord, de la Deep Purple la Bucuresti
Pe 5 noiembrie , Jon Lord a concerta la Bucuresti la Sala Palatului . Fost membru Deep Purple, Jon Lord este cunoscut pentru genul muzical abordat, un amestec de rock...
Listing: piese cu apa in titlu
Apa, ca oricare alt element al naturii, inspira artistii sa scoata hit dupa hit. Fie ca e vorba de rauri, oceane, ploaie sau pur si simplu apa , apa in...
Fuel the city
#1. Intre YaY si Boo!
Lasand la o parte pofta de bere nesatisfacuta, starea de foame, oboseala si stresul cauzat de coada la intrare, trebuie sa recunosc ca muzica Deep Purple a substituit cu succes toate aceste lipsuri/neplaceri (chiar si cu rateurile instalatiei de sunet).
Membrii formatiei si-au dovedit cu succes profesionalismul si maestria asa ca ma declar multumit de prestatia lor.
Un mare minus insa organizatorilor! Referitor la sunet... mi s-a 'strans' inima cand a picat instalatia de 2x in timpul melodiei Smoke on the Water si de alte 4x in timpul concertului propriu zis.
Un plus publicului pentru sustineresi entuziasm, iar daca-mi permit si o concluzie as zice ca 'se putea mai bine' domnilor organizatori.... Cat timp va mai fi valabila scuza 'inca invatam' sau 'mai avem de invatat'?
#2. Comentariu nou
eram aseara in jack si pe la 12 fara ceva s-a umplut barul pana la refuz cu populatia de la concert. astia de la bar, inspirati, au pus child in time. si uite asa, toti care intrau pe usa exclamau: bine ma, tre sa vin de la concert deep purple in jack ca sa ascult child in time...
#3. purple
instalatia era deep purple, sunetistii deep purple. ce a picat a picat din cauza lor, daca nu e vorba de tensiune.
eu n am auzit niciodata ca gillan sa fi cantat soldier sau stormbringer, pt ca nu sunt piesele "lui", fiind marca david coverdale.
#4. Comentariu nou
da, gillan nu canta piese coverdale. si nici lalena, care e cu rod evans (e drept ca la fel e si hush).
s-a auzit prost de tot? eu zic ca s-a auzit excelent. iar caderile de sunet pana la urma au avut si parti bune- la una din ele glover a sustinut un solo (lui nu-i cadea sunetul niciodata), la altele am demonstrat si noi ca stim cum alerga funky claude
#5. solo-ul lui Glover
adevarat. prima data cand a picat sunetul (la Woman from Tokyo), a fost in plin solo de orga si glover a facut cu paice o demonstratie de ce inseamna 40 de ani de muzica... solo-ul a fost preluat practic instantaneu, nici o masura pierduta... asta a fost un sfert din farmecul concertului...
in alta ordine de idei, se prea poate ca jon lord sa-si pazeasca bine copyright-ul la child in time, si de aia sa nu o mai cante deep purple de cativa ani...
#6. Comentariu nou
Ceea ce voiam sa subliniez era ca foarte multe piese probabil nu vor mai fi auzite live, nu pentru ca nu ar fi "ale lui" Gillan, ci pentru ca... nu mai e voce pentru ele :)
Si totusi imi mentin parerea. Nu s-a auzit bine :(
#7. Comentariu nou
nu mai e voce pentru multe, dar le mai adapteaza. into the fire este extrem de solicitanta, dar a mai barbierit-o un pic si a mers trasnet. nu stiu de ce nu mai canta child in time, nici in 98 n-au cantat-o, cand era si lord
#8. Comentariu nou
si eu tot la into the fire ma gandeam, dar cu mai putin trasnet :) in '72 si in 2007 ... din pacate amandoua au o calitate slaba
#9. Comentariu nou
si iata si posibila explicatie pentru child in time: limited vocal range.
uite si ultimul performance in 2002 in St. Pete's, Rusia
#10. Comentariu nou
Nu a observat nimeni cit de relaxati sint oamenii astia, cit de mult le place si cit suflet pun in ceea ce fac, cit de bine arata la anii lor si cit de lipsiti de "morga" si "fite" sint. Valabil si pentru Robert Plant - in concertul de asta vara - care "poate" chiar mai mult decit Gillan, mi s-a parut mie.
E ceva cu englezii astia care se tin asa de bine...
Si, asta e! "Child in Time" ascultam acasa...