Concert: Camouflage live, kicking and dancing in Preoteasa

Casa de cultura a studentilor deghizata intr-un club de dance in lumini violente astepta cuminte aparitia pe scena a celor trei germani de la Camouflage. Spunem ca astepta cuminte pentru ca multimea adunata nu era atat de numeroasa incat sa starneasca cine stie ce galceava si pentru ca media de varsta era una net superioara concertelor din ultimele luni.

Timp de o ora cei adunati s-au bucurat de warm-up-ul asigurat de un Dj pasionat de tehno. Ca la orice sesiune de warm-up numarul oamenilor interesati de socializare, baut ceva rece si fumat o tigara este mai mare decat al celor interesati de tehnicile de mixaj ale Dj-ului. Se poate spune ca numarul mic de oameni din fata scenei se poate datora si faptului ca in sala de concerte nu se fuma, doar pe coridor (lucru foarte bun de altfel si deplin apreciat de catre toti cei adunati) si pentru ca multi erau manati de o curiozitate morbida catre sala alaturata de unde razbateau manele (mai toti devenisera brusc pasionati de observatia antropologica).

Am ajuns sa cred ca este bine atunci cand publicul la un concert nu este foarte numeros, deoarece atunci iti dai seama ce inseamna sa faci parte dintr-un public cunoscator sau dintr-o mare de oameni iesita in oras, la distractie. Ambele situatii au avantejele si dezavantajele lor. Dar parca atunci cand stai doar intre fani te distrezi mai bine, entuziasmul si energia lor contaminandu-te si pe tine.

Camouflage a fost o trupa punctuala, la ora 21.00 au intrat pe scena. Din pacate Heiko Maile nu a fost prezent ieri seara si faptul ca in spatele scenei era agatat un poster maricel cu chipul sau a dat fanilor de gandit. Marcus Mein si Oliver Kreyssig au avut grija sa linisteasca zvonurile, s-au scuzat pentru absenta lui Heiko si au promis ca data viitoare vor veni in formula completa cu conditia sa ii primim si data viitoare.



Au inceput in forta cu Me and you si apoi au continuat cu melodii de pe ultimul lor album Relocated, We are lovers, The pleasure remains si Bitter taste. Publicul a primit cu acelasi entuziasm, atat piesele mai noi, cat si hiturile trupei si a cantat alaturi de ei de fiecare data. Parea chiar ca nici nu se asteptau sa fie atat de bine primiti de publicul roman, deoarece erau placut surprinsi cand oamenii recunosteau si cantau si piesele mai necunoscute. Totusi, au avut surpriza ca pana si Suspicious love sa fie cantata de public, chiar daca uneori versurile erau inlocuite cu la-la-la-uri. :)

The great commandament a fost o piesa care a smuls strigate de bucurie si care a pus toata sala in miscare. Primul lor hit, despre care Marcus a spus ca poate il stiu doi-trei oameni, a fost piesa care a incheiat prima parte a concertului. Camouflage a avut un bis de aproape jumatate de ora, cu doua reveniri pe scena. Se pare ca le-a placut, deci ii mai asteptam inca o data.



Atmosfera creata a fost una de invidiat, nu puteai sa nu intri in unison cu cei mai indarjiti fani, sa dansezi si canti alaturi de ei, iar cei de la Camouflage au avut grija sa ii tina in priza. Pentru multi, sa stai la nici jumatate de metru de membrii unei trupe preferate este o ocazie unica. Apropierea trupei fata de fani se simtea chiar si numai in replicile lui Marcus, care a avut grija sa le multumeasca fanilor de fiecare data. Marcus dansa pe rupte, se misca incontinuu si comunica mult.

Asocierea cu Depeche Mode, prejudecata de la care am pornit cu totii cand am intrat pe usa concertului, s-a adeverit si nu prea. S-a adeverit in sensul ca o parte din public, setat pe DM, asocia orice acord cu cate o piesa a trupei, orice miscare a lui Marcus cu Gahan (semana un pic, fie vorba intre noi, mai ales la sexy moves), I can't feel you facea click cu I feel you de la Depeche, Dreaming cu Dream on samd. Totusi, Camouflage chiar nu seamana atat de mult cu Depeche, merg, intr-adevar, pe aceeasi linie, dar au un stil destul de bine definit. In plus, in concert suna diferit fata de album, mai electro, mai rece si mai... tehnic.



Publicul s-a simtit foarte bine si trupa s-a simtit si mai bine, au avut grija sa cante atat hiturile, ultimul pus in fata publicului fiind Love is a shield, cat si piesele mai noi, care urmeaza alte genuri muzicale, mai apropiate de tehno. Marcus a dansat aproape toata seara aratandu-ne toate miscarile lui de dans, emanand energie publicului si interventiile lui Oliver, care a cantat doua piese au fost explozive. Concertul Camouflage a fost un eveniment perfect pentru a incepe anul.