Cinemateca: Zbor deasupra unui cuib de cuci (One Flew Over the Cuckoo's Nest)

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
What do you think you are, for Chrissake, crazy or somethin'? Well you're not! You're not!
You're no crazier than the average asshole out walkin' around on the streets and that's it.
 

sursa

Atunci cand vine vorba de filme cu spitale de nebuni, nu e greu de anticipat cam care o sa fie ideea principala. Se dau: un outsider care doar ce a ajuns acolo si o gasca de nebuni plictisiti si letargici. Combinatia perfecta, din care rezulta un grup colorat si haios pe ici pe colo, desi construit pe un fundament tragic.

Atunci cand incepe, One Flew Over The Cuckoo's Nest, regizat de Milos Forman, nu pare cu nimic diferit. Ai impresia ca o sa fie unul dintre acele "feel-good movies" care te amuza, te induioseaza si nu iti tulbura noaptea somnul. Multi au zis ca ar fi fost foarte bine sa ramana asa. Eu cred ca filmul s-ar fi pierdut cu usurinta in dragalasenii si nimeni nu si-ar mai fi amintit de el. Ceea ce nu poate sa insemne decat ca, uneori, ceea ce stirbeste din farmecul unei opere este chiar ceea ce o face sa intre in istorie.

poster
Atentie, spoilers!

Prima parte a filmului ramane cuminte in sablon. Avem nebuni si un noncomformist interpretat de un Jack Nicholson tanar si energic, care aterizeaza din puscarie in spital pentru ca autoritatile sa isi dea seama daca e bolnav cu adevarat sau doar se preface.

Povestea se polarizeaza inca de la inceput in jurul celor doua personaje principale: personajul lui Nicholson, RP McMurphy si asistenta sefa Ratched, dominatoare si inflexibila si interpretata aproape exagerat de Louise Fletcher, careia ii reuseste performanta de a nu-si schimba expresia fetei aproape tot filmul. Desigur, cu exceptia momentului cand e strangulata.

In afara de cei doi, avem gasca de nebuni, diferiti si inocenti ca un grup de copii mari, din care face parte personajul care in cartea lui Ken Kesey nareaza povestea, indianul "deaf and dumb" Chief Bromden. In film, acesta apare ca un personaj initial insignifiant. In final, insa, isi recapata o parte din importanta pe care i-a dat autorul cartii: Chief Bromden este cel care zboara de fapt deasupra cuibului de cuci, si nu McMurphy.

Tot atunci se schimba si turnura povestii. Personajele isi pierd treptat din substanta - in buna traditie hollywoodiana, Billy ar fi infruntat-o curajos pe sora Ratched atunci cand este prins la colt. Iar McMurphy ar fi evadat, nu ar fi adormit, ca un erou tragic doborat de slabiciunile sale umane.

Insa Forman se decide ca e timpul sa trezeasca publicul la realitate, incercand sa le arate pretul real al libertatii. Oamenii internati in spital sunt, majoritatea, acolo din proprie initiativa, tocmai pentru ca a trai liber, pe cont propriu, este mai greu decat pot suporta.

Este Zbor deasupra unui cuib de cuci o pledoarie suprasaturata de semnificatii pentru pretul libertatii si impotriva fricii de a trai? Ar fi trebuit sa ramana un film simpatic despre nebuni carora un personaj impulsiv ca McMurphy le insufla vointa de a trai? Asta fiecare decide dupa ce vede filmul.

Pentru ca oricum ar fi trebuit sa fie, filmul are momentele lui delicioase, si spune, in forma in care este, suficient de mult ca sa nu iti para chiar atat de rau ca Forman n-a respectat mai mult cartea sau ca nu a tavalit mai mult filmul prin poleiala hollywoodiana.

NB: Pana la urma, problemele din film nu au ramas numai in povestea lui Kesey: in 2006, spitalul din Oregon unde se petrece actiunea filmului a intrat in atentia autoritatilor americane din cauza mai multor abuzuri asupra bolnavilor, supraaglomerarii si lipsei staff-ului



Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera