Cinemateca: The Good, The Bad and The Ugly
Pararararam, pararaa, se aude muzica lui Morricone. Iar Clint Eastwood, incruntat, dar stapanit, scoate fulgerator pistolul... Insa filmul lui Sergio Leone (1966) inseamna si alternante inteligente de cadre, replici memorabile si alti doi mari actori: Eli Wallach si Lee Van Cleef.
Un ucigas platit -The Bad aka Angel Eyes (Van Cleef)-, un vanator de recompense -Blondie/the Good (Eastwood) si un talhar -Tuco/theFunny Ugly (Wallach)... Trei "canalii" care afla de o suma babana -200.000 de dolari- si pornesc dupa ea. Si cum Blondie stie mormantul unde se afla banii, dar nu si cimitirul, iar ceialti doi cunosc doar numele cimitirului, personajul lui Eastwood isi schimba, pe rand, partenerii.
Sursa posters si thumb
Fiecare din cele trei personaje reflecta trasaturi ale personalitatii regizorului (Sergio Leone), iar cele mai complexe roluri sunt Blondie si Tuco. Blondie e acelasi personaj ("The Man without name") pe care-l joaca Eastwood in restul Trilogiei Dolarilor si care i-a consacrat imaginea de cowboy. Demn, usor la manie si iute la scos pistolul, nu duce lipsa de viclenie sau cruzime. Dar nici de omenie. Trabucul din coltul buzelor nu e doar o marca a imaginii macho, ci devine un element cheie al actiunii.
Cat despre Tuco, acesta e un "vagabond" comic, un talhar inzestrat deopotriva cu prostie si inteligenta, umilinta vicleana si demnitate. Intre Tuco si Blondie se leaga un parteneriat dominat de neincredere reciproca, iar unele cronici vorbesc chiar de o relatie de tip iubire-ura. Daca Eastwood a luat un Laurel, Wallach nu a castigat, din pacate, nimic. In schimb, era sa piarda ceva - viata, in timpul filmarilor.
Un "profesionist" al crimei, capabil sa duca la indeplinire o comanda si dupa ce si-a impuscat clientul, Angel Eyes este personajul cel mai lipsit de nuante dintre cei trei. Merita sa fie cel rau cu R mare. Iar Van Cleef il joaca cu atat mai convingator, cu cat, in viata de zi cu zi, era un om bland. Totusi, i-a fost greu sa loveasca "prostituata" din film - nu concepea sa ridice mana asupra unei femei...
Sursa
Un rol secundar memorabil este cel al capitanului Clinton (Aldo Giufre), un militar convins de inutilitatea sacrificarii soldatilor. De altfel, Leone a ales ca "fundal" al actiunii Razboiul de Secesiune pentru a sublinia absurditatea razboaielor. Si cruzimea lor: orchestra de detinuti care acopera strigatele lui Tuco aminteste de orchestrele de evrei din lagarele naziste. Scenariul iese in evidenta si prin numeroase rasturnari de situatie, suspans cat cuprinde si replici memorabile, multe haioase. Dialogul meu preferat:
Blondie: [counting Angel Eyes' men] One, two, three, four, five, and six. Six, the perfect number.
Angel Eyes: I thought three was the perfect number.
Blondie: I've got six more bullets in my gun.
Sa nu uit de imagine. Aceasta ii apartine lui Tonino del Colli, dar alternanta tres-gros-planurilor cu cadrele largi denota viziunea lui Leone. Muzica lui Ennio Moricone e alt element de neuitat, desi la un moment dat tema muzicala poate deveni iritanta. Si cruzimea unor scene poate deranja, desi sunt multe filme mai dure. Pe mine m-a suparat mai mult faptul ca filmul este dublat (in original se cheama "Il buono, il brutto, il cattivo"), insa pe masura "curgerii" actiunii m-am obisnuit. Ce sa-i faci, e un spaghetti western, iar prejudecatile legate de acest gen l-au costat cel putin doua cronici proaste la finele anilor '60.
Timpul a trecut, insa, si pelicula a ajuns unul dintre cele mai cunoscute si apreciate westernuri (nu doar spaghetti). Tarantino l-a numit cel mai bun film al tuturor timpurilor, iar Time l-a inclus in "100 Greatest movies of the last century". Aceeasi revista care, in 1968, critica scenele de cruzime si il prezenta pe Eastwood drept un actor groaznic...
Un ucigas platit -The Bad aka Angel Eyes (Van Cleef)-, un vanator de recompense -Blondie/the Good (Eastwood) si un talhar -Tuco/the
Sursa posters si thumb
Fiecare din cele trei personaje reflecta trasaturi ale personalitatii regizorului (Sergio Leone), iar cele mai complexe roluri sunt Blondie si Tuco. Blondie e acelasi personaj ("The Man without name") pe care-l joaca Eastwood in restul Trilogiei Dolarilor si care i-a consacrat imaginea de cowboy. Demn, usor la manie si iute la scos pistolul, nu duce lipsa de viclenie sau cruzime. Dar nici de omenie. Trabucul din coltul buzelor nu e doar o marca a imaginii macho, ci devine un element cheie al actiunii.
Cat despre Tuco, acesta e un "vagabond" comic, un talhar inzestrat deopotriva cu prostie si inteligenta, umilinta vicleana si demnitate. Intre Tuco si Blondie se leaga un parteneriat dominat de neincredere reciproca, iar unele cronici vorbesc chiar de o relatie de tip iubire-ura. Daca Eastwood a luat un Laurel, Wallach nu a castigat, din pacate, nimic. In schimb, era sa piarda ceva - viata, in timpul filmarilor.
Un "profesionist" al crimei, capabil sa duca la indeplinire o comanda si dupa ce si-a impuscat clientul, Angel Eyes este personajul cel mai lipsit de nuante dintre cei trei. Merita sa fie cel rau cu R mare. Iar Van Cleef il joaca cu atat mai convingator, cu cat, in viata de zi cu zi, era un om bland. Totusi, i-a fost greu sa loveasca "prostituata" din film - nu concepea sa ridice mana asupra unei femei...
Sursa
Un rol secundar memorabil este cel al capitanului Clinton (Aldo Giufre), un militar convins de inutilitatea sacrificarii soldatilor. De altfel, Leone a ales ca "fundal" al actiunii Razboiul de Secesiune pentru a sublinia absurditatea razboaielor. Si cruzimea lor: orchestra de detinuti care acopera strigatele lui Tuco aminteste de orchestrele de evrei din lagarele naziste. Scenariul iese in evidenta si prin numeroase rasturnari de situatie, suspans cat cuprinde si replici memorabile, multe haioase. Dialogul meu preferat:
Blondie: [counting Angel Eyes' men] One, two, three, four, five, and six. Six, the perfect number.
Angel Eyes: I thought three was the perfect number.
Blondie: I've got six more bullets in my gun.
Sa nu uit de imagine. Aceasta ii apartine lui Tonino del Colli, dar alternanta tres-gros-planurilor cu cadrele largi denota viziunea lui Leone. Muzica lui Ennio Moricone e alt element de neuitat, desi la un moment dat tema muzicala poate deveni iritanta. Si cruzimea unor scene poate deranja, desi sunt multe filme mai dure. Pe mine m-a suparat mai mult faptul ca filmul este dublat (in original se cheama "Il buono, il brutto, il cattivo"), insa pe masura "curgerii" actiunii m-am obisnuit. Ce sa-i faci, e un spaghetti western, iar prejudecatile legate de acest gen l-au costat cel putin doua cronici proaste la finele anilor '60.
Timpul a trecut, insa, si pelicula a ajuns unul dintre cele mai cunoscute si apreciate westernuri (nu doar spaghetti). Tarantino l-a numit cel mai bun film al tuturor timpurilor, iar Time l-a inclus in "100 Greatest movies of the last century". Aceeasi revista care, in 1968, critica scenele de cruzime si il prezenta pe Eastwood drept un actor groaznic...
© Copyright Metropotam 2006-2012.
Citeste si:
Cinemateca: Spaghetti Western
E un secret stiut de toata lumea ca western-ul nu este doar despre pistoale, cai, indieni si dueluri la amiaza pe strada principala. Ca in mai toate genurile puternic formalizate,...
Muzica pe scurt: Steven Tyler la American Idol, un nou clip Arcade Fire si un nou album Blondie
- Daca nu aveti planurile facute pentru luna octombrie, aruncati un ochi pe line-up -ul anuntat pentru Amsterdam Dance Event , 20-23 octombrie, cel mai mare festival de muzica electronica....
10 melodii despre teatru
Pana la urma, si un muzician e tot un fel de actor, cineva care se urca pe scena si joaca un rol. Un concert este foarte apropiat de o piesa...
Top 10 cantece despre telefon
De la prototipul lui Bell din 1875 pana la smartphone-urile din ziua de azi, telefonul a fost o parte importanta in comunicarea dintre oameni si a ajutat la pastrarea unor...
Top 10 piese despre baieti
Nu e greu de ghicit despre ce e topul de azi. Uneori, o melodie poate fi scrisa despre cineva anume, poate sa faca referinta la o persoana specifica sau sa...
Fuel the city
Tu ce parere ai?