Cinemateca: Spaghetti Western

E un secret stiut de toata lumea ca western-ul nu este doar despre pistoale, cai, indieni si dueluri la amiaza pe strada principala. Ca in mai toate genurile puternic formalizate, westernul (sau cel putin westernurile bune) foloseste un numar de elemente comune pentru a asambla o poveste cu iz metaforic si arhetipal, plina de un adevar adanc, nu intotdeauna evident.

Filmele din epoca de aur a genului (pana, sa zicem, la sfarsitul anilor '50) aveau ca protagonisti personaje puternic individualiste, puternice, definite din trasaturi clare de penel: oamenii erau buni sau rai, femeile erau gospodine nevinovate sau prostituate, barbatii erau cowboy onesti sau banditi rauvoitori, iar vestul era populat de albii civilizati si de indienii salbatici. Anii '60 aduc insa o noua generatie de cineasti pasionati de mitologia Vestului Salbatic si de ce poate ea oferi, veniti nu de la Hollywood ci de la Roma, din studiourile Cinecitta, si interesati nu atat de opozitii clare cat de spatiul gri dintre acestea.

Sa-i luam pe doi dintre cei mai cunoscuti actori ai westernului, John Wayne (din scoala clasica) si Clint Eastwood (eroul spaghetti western) - sau mai degraba personajele lor definitorii. Ethan Edwards, personajul lui Wayne din The Searchers, este un om dintr-o bucata, patratos si agresiv, cu atitudini ferme si obsesii durabile, dispus sa-si duca ideea de dreptate si razbunare pana in panzele albe. Clint Eastwood face din Barbatul fara nume (eroul trilogiei 'Dolarilor') ceva pe atat de misterios, pe cat de bine definit era un Ethan Edwards.

Mercenar si ambivalent din punct de vedere moral, schimbator, lapidar pana la mutenie, murdar si neras (fata de un John Wayne sau Alan Ladd mereu ca scosi din cutie), Barbatul fara nume este rebelul fara cauza al preeriei. Fara alta cauza in afara de sine insusi, desigur. Ambii sunt violenti, insa daca John Wayne se lasa prada unor furii metodice indreptate impotriva oricui i se opune, personajul lui Eastwood isi foloseste mai selectiv si, in acelasi timp, mai indiscriminant agresivitatea. Ambii au simt al justitiei, insa in timp ce primul se lasa ghidat de principiile sale, pentru cel de-al doilea episoadele justitiare sunt mai degraba rezultatul unor toane de moment, diversiuni de la cursul natural al actiunilor sale, care este indreptat in directia propriilor interese.

Initial persiflanta, denumirea de spaghetti western, cu referirea culinara la tara de origine a cineastilor cei mai importanti ai genului, a suferit o schimbare de ton in anii '80 odata ce critica remarca influenta pe care filme ca A Fistful Of Dollars sau Once Upon A Time In The West au avut-o nu numai asupra western-ului, cat asupra Hollywoodului in general. Filmate cu buget restrans in arida provincie spaniola Almeria (aleasa pentru asemanarea cu sudul SUA si costurile reduse de productie), aceste filme au introdus un nou tip de realism in canoanele Hollywoodului, direct si fara perdea, cu imagini din care razbatea murdaria, sudoarea si clocotul pasiunilor unor personaje cu valori incerte intr-o lume nesigura. Uitandu-te la unele cadre din The Good, The Bad And The Ugly aproape ca poti simti mirosul banditilor nespalati si transpirati.

Cel mai important nume de retinut este Sergio Leone, regizorul care a initat genul si autorul trilogiei 'Dolarilor', ale carei filme (A Fistful Of Dollars, For A Few Dollars More si The Good, The Bad And The Ugly) sunt considerate capodopere. Dupa ce si-a facut mana cu filme de tip swords and sandals (filme epice cu actiunea plasata in lumea antica - ganditi-va la Ben Hur), Leone a trecut la western, gen recent iesit din moda in SUA dar inca in voga in Europa, si produce A Fistful Of Dollars, cu care initiaza o traditie a colaborarii cu Clint Eastwood si cu Ennio Morricone, autorul coloanei sonore a tuturor filmelor sale de aici inainte.

Sergio Corbucci este un alt regizor important, cunoscut pentru succese ca Django si Navajo Joe, care ii promoveaza in roluri principale pe Franco Nero si Burt Reynolds. Tonino Valerii, fost colaborator al lui Leone, va face propriile filme, intre care Day Of Anger si My Name Is Nobody, cu Henry Fonda, au un succes impresionant. Charles Bronson este si el o aparitie frecventa in filmele de gen, cel mai important avandu-l in Once Upon a Time in the West al lui Sergio Leone.

Daca epoca de aur a westernului a corespuns unui anume clasicism, anii '60 si inceputul anilor '70, dominati de spaghetti western, aduc bogatia de nuante a romantismului intr-un gen ce parea blocat in propriile forme si formule. Violenta si sexualitatea, la moda in filmele epocii, sunt altoite pe trunchiul traditionalist al westernului si rezultatul este o reinventare a genului intr-o cheie realista, eliberata de conventii. Ambiguitatea morala a eroilor spaghetti nu a placut segmentului in varsta de public, insa incarcatura dramatica suplimentara data de zbuciumul intre bine si rau al personajelor fac din western (si) o forma de arta, nu doar entertainment.