Cinemateca: Regula Jocului

Considerat, alaturi de Citizen Kane si Vertigo, unul dintre cele mai bune filme ale tuturor timpurilor, Regula Jocului vorbeste despre triunghiuri si "romburi" conjugale, dragoste si arta disimularii. Si despre o alta tema valabila la 70 de ani de la crearea filmului: (in)existenta amicitiilor adevarate intre barbati si femei.


sursa



Lumea stapanilor- sus: Andre Jurieux(Roland Toutain), Octave (Jean Renoir), Christine (Nora Gregor); jos: Robert de la Chesnaye (Marcel Dalio) si Genevieve (Mila Parely).(sursa foto)

Filmul marelui Jean Renoir prezinta, cu umor satiric, doua lumi strans legate: cea a stapanilor si cea a servitorilor. In lumea stapanilor, aviatorul Andre Jurieux, care a traversat Atlanticul de dragul Christinei de la Chesnaye, reuseste sa fie invitat de catre sotul acesteia la o petrecere pe domeniul sau. Sotul, marchizul Robert de la Chesnaye, o anunta pe amanta sa Genevieve ca renunta la relatie. Ca sa scape de ea, ar putea sa o marite cu Octave, un prieten din copilarie al Christinei. Cel care a intermediat invitarea lui Jurieux pe domeniul marchizului.


Lumea servitorilor: Schumacher (Gaston Modot), Lisette (Paulette Dubost) si Marceau (Julien Carette) (sursa foto).

Octave (jucat de regizor) face legatura cu lumea servitorilor, prin relatia pe care o are cu Lisette, camerista Christinei. Printre servitorii de la castel este primit si Marceau, fost braconier, inamicul lui Schumacher, paznicul terenului de vanatoare si sotul Lisettei. Care Lisette incepe sa flirteze cu Marceau.

Cam atat deocamdata despre actiune. Acum sa ne uitam la titlu. Daca in franceza si romana acesta vorbeste de o singura regula a jocului, iar in engleza avem "Rules of the Game", cred ca numele cel mai potrivit ar fi fost Les regles des Jeux-Regulile Jocurilor. Si asta pentru ca avem de-a face cu doua jocuri: cel al societatii si cel al iubirii. Dificil de jucat concomitent cand faci parte dintr-un triunghi amoros. Societatea iti cere fie sa iti iubesti jumatatea oficiala, fie sa iti ascunzi relatiile extraconjugale. Iubirea in schimb, are o singura regula: asculta-ti inima, chiar daca trebuie sa incalci conventiile.

Andre Jurieux, prezentat ca un "erou", incalca de la inceput regula jocului social. El isi declara la radio dezamagirea ca femeia care i-a inspirat zborul peste Atlantic (Christine) nu a venit sa il vada. Tot Jurieux nu respecta regula iubirii. Astfel, in momentul in care Christine, debusolata dupa ce a aflat de relatia extraconjugala a sotului, hotareste sa plece cu aviatorul, acesta ii spune ca trebuie mai intai sa... il anunte pe marchiz.



La fel ca "Marea Iluzie" si alte capodopere ale sale din anii '30, "Regula Jocului" este creata sub influenta ideilor de stanga. Dar cu tot stangismul sau, Renoir nu face din servitori niste exploatati care isi urasc stapanii. Din contra: stapanii vor sa para apropiati subordonatilor, iar acestia din urma isi insusesc maniile si prejudecatile burghezilor. Astfel, un majordom prefera "legumele proaspete, din cauza vitaminelor". Iar o servitoare comenteaza, afland ca aviatorul s-a asezat in dreapta stapanei: "sunt pentru libertate, dar conventiile sunt conventii".

Dar ce se afla in spatele conventiilor? Renoir ne ajuta sa intrezarim adevarul, cu ajutorul profunzimii de camp. De pilda, in timp ce Christine incearca sa "dreaga busuiocul", spunand ca este legata prin "prietenie" de aviator, ii vedem pe sotul ei si pe Octave zambind (ironic?) in spate. In mod similar, cand Schumacher ii spune Lisettei ca vor pleca in Alsacia iar ea se arata incantata, il vedem in planul secund pe Marceau, incercand sa se strecoare.

O alta caracteristica a imaginii din acest film, semnata (si de) Renoir, este mobilitatea. Cu ajutorul travlingului si al panoramarii, spectatorul este integrat in film, "sarind" dintr-o incapere in alta, apropiindu-se de personaje pentru a le intelege mai bine gesturile. Dupa cum spune Wim Wenders, "te miri cum, in anii dinainte de steadycam, o camera de filmat putea fi atat de usoara". Alteori, aparatul sta pe loc, in spatele ramei unei usi, umpland cadrele statice cu dinamismul personajelor.

Daca la inceput unele replici par interpretate teatral (poate si din cauza superficialitatii personajelor), pe masura ce inaintam in film descoperim tot mai multe nuante in jocul actorilor. Dintre acestia, cei obsedati pasionati de Casablanca il vor recunoaste pe coupierul din acel film, aici in rolul marchizului (Marcel Dalio). Intr-un rol minor (valetul englez) gasim un nume mai sonor, dar din lumea fotografiei: Henry Cartier-Bresson. Iar daca va intrebati cum au iesit costumele actritelor atat de frumoase, aflati ca in spatele lor se afla Coco Chanel.

O opera care i-a impresionat pe Woody Allenn si l-a inspirat pe Robert Altman, Regula Jocului este un film al carei prospetime te "loveste" de la prima vizionare. Dar a carui complexitate o intelegi de-abia dupa ce il revezi si citesti mai multe despre el. Indiferent de cate ori veti dori sa il vedeti, filmul poate fi vizionat gratis, aici.