Cinemateca: Lumea lui Little Fellow

Am avut norocul sa revad Goana dupa aur (The Gold Rush, 1925) saptamana trecuta pe TVR Cultural. Cred ca a fost a treia oara cand m-am bucurat de acest film, fara a mai pune la socoteala acele prime vizionari din timpul copilariei.

Goana dupa aur este un film cu surse inepuizabile de ras. Va mai amintiti episodul cu cei trei barbati (Little Fellow, Big Jim si Black Larsen) prinsi in cabana, care incearca sa faca fata frigului si foamei? Cand cei doi, mai mari si mai puternici, se iau la cearta tragand de o pusca incarcata, Charlot incearca sa scape din bataia pustii dar aceasta pare sa-l urmareasca peste tot.

De asemenea, scena mancarii unei ghete fierte este memorabila: desi primeste partea cea mai neatragatoare (talpa si cuiele din ea), Charlot se bucura de ea mult mai mult decat amicul sau care musca cu neincredere din pielea pantofului. Spilul supravietuirii este in puterea imaginatiei si… in bunele maniere: cand Little Fellow scoate cuiele din gheata si le savureaza ca pe niste oase delicioase, sau cand ia siretul din farfurie cu furculita, ca pe niste spaghete, ramai fermecat de aristocratul vagabond care stie sa supravietuiasca cu stil. 

Goana dupa aur mi se pare a fi o colectie de filme: filmul supravietuirii in coliba: deghizat intr-o serie de episoade foarte inventive, acesta surprinde lupta omului cu fortele naturii (vantului puternic nu te lasa sa iesi din casa, iar atunci cand intri prin fata vijelia te scoate la fel de repede pe usa din spate), dar si lupta omului cu aproapele sau.

Rasul dobordant din filmele lui Charlie Chaplin a purtat intotdeauna un mesaj umanist. Faimoasa schema cel mare versus cel mic, cel puternic versus cel fragil produce multe gaguri, insa la un moment dat ‘confruntarea’ se muta pe un alt plan si se desfasoara intre cel gratios si cel barbar. In lumea lui Charlie Chaplin zambetul este cel care investeste personajele cu umanitate. Iar darul de a-i face pe ceilalti fericiti este distinctia suprema a celor alesi.

Filmul povestii de dragoste dintre Georgia si Little Fellow este un amestec de tristete si comedie, de cruzime involuntara si naivitate dezarmanta.

Dansul celor doua painite mi se pare a fi una dintre cele mai frumoase declaratii de dragoste din cinematografie. Nu degeaba un alt mare comedian, francezul Pierre Richard, spunea intr-un interviu de cand avea 70 de ani ca isi doreste sa fie painisoarele lui Chaplin. Instrumente ale magiei, asta sunt ele in mainile lui Charlie Chaplin.

Charlie Chaplin este inventiv, emotionant, jucaus si subtil. Atat ca actor, in rolul vagabondului, cat si ca regizor.

Film al unei aventuri, al alergarii dupa aur si al cautarii sufletului pereche, Goana dupa aur m-a distrat, m-a emotionat si m-a facut sa visez. Ma bucur ca filmele lui Charlie Chaplin sunt copilaria cinematografului si copilaria mea.