Cine mai reprezinta Romania?

Scoala, facuta inainte sau dupa revolutie, ne-a invatat ca tara noastra-i mirifica, ca are fii si fiice de care trebuie sa fim mandri, mai ales cand iau cate un premiu, o medalie sau cand duc eternitatea Romaniei mai departe in lume, sa vada si restul, na, ce smecheri suntem noi.

Orice succes individual il transformam in reusita nationala. Romania a triumfat la Cannes! Romania a triumfat la Olimpiada! Romania a cucerit Spania prin Costel! Romania a facut si a dres, de parca am fi pus toti mana de la mana si am fi tras din greu pentru ca unul care a muncit de-a rupt sa obtina o victorie.

Ce mai inseamna acum "sa reprezinti Romania"? Exista o Romanie atat de unita-n cuget si-n simtiri incat sa putem vorbi de cine ne reprezinta pe toti?



Aseara, Green Hours-ul a fost plin. Se statea pe jos, se statea in picioare si o mica parte statea la mese. Toti venisera sa sustina si sa se solidarizeze cu ICR New York si cu Cristi Neagoe. De atunci, imi suna in cap numai:

Tara noastra-i tara noastra
Dulce pajiste albastra
Aripa sculptata-n dor
De lumina ochilor

Noi suntem romani ca brazii
Noi suntem romani ca graul
Noi suntem romani ca focul
Noi suntem romani!

(ca sa va sune si voua in cap, ascultati aici. :) Tra-la-la-la!)

Performance-ul, realizat de Tanga Project, s-a numit "Eu reprezint Romania". Cum cine? Eu!

Eu ala agresivu' care isi baga si-si scoate in numele mandriei nationale. Eu ala care se bate cu pumnii in piept ca e patriot. Eu ala care nu permite nimanui sa-si bata joc de imaginea tarii! Eu ala plecat din Romania dar care o iubeste mai mult decat altii! Eu ala care a invatat la orele de romana de cultura adevarata si la cele de istorie ca am fost cel mai viteaz popor din istorie!



Eu ala care-ti da peste ochi cu Eminescu daca indraznesti sa spui ceva de scriitorii adevarati! Eu ala pe care nu ma intereseaza ce vorbiti voi acolo de fictiune! Eu ala pe care il intereseaza doar Valoarea! Eu ala care se identifica cu Miorita! Eu ala care iubeste portul national si traditiile romanesti! Eu ala care crede ca Romania trebuie reprezentata de taranii nostri buni si blanzi! De olarit, de carnatii de Plescoi, de femei care torc cu fuiorul, de pajisti insorite cu boi pe ele.



Performance-ul s-a bazat pe texte din media, din ziare, forumuri, bloguri, toate de un patriotism induiosator. Ele au fost mixate, citite si interpretate, pe un ton mandru si agresiv, tocmai pentru a sublinia limbajul de lemn folosit atunci cand vine vorba de spiritul national.

In tuse groase, textele arata cat de gol poate sa fie discursul patriot, cat de comunist si bolovanos suna si cat de usor e sa manipulezi cu asta. Toata lumea radea, dar dincolo de rasul asta stai si te gandesti ca... sunt oameni care asa gandesc. Si, mai mult decat atat, ca cei care gandesc asa se exprima tare si agresiv.

Performance-ul a fost simplu, a inceput cu simularea "perversiunii" din cort (rasul pe picioare) si, in afara de textele citite, a mai avut proiectii. Am vazut cu cat finanteaza statul proiecte artistice memorabile, cum e Tzeapa lui Ghildus si am vazut o paralela intre "chestiunile grave" de ICR si alte chestiuni "mai putin grave", cum ar fi mineriadele.

A fost si un video cu David Schwartz, care a explicat de ce poneiul cu svastica nu e o problema reala (el fiind pe jumatate evreu) si ne-a pus sa ne gandim care ar fi fost consecintele lui daca ar fi fost realizat in vremea nazismului.

Nu a fost direct moralizator, nu s-a aratat cu degetul decat ironic, ci pur si simplu a fost o interpretare a reactiilor la scandalul ICR, totul in jurul ideii de patriotism cam prea exuberant.



Totul s-a terminat cu Tara noastra, tara noastra, dulce pajiste albastra... cantat de toate lumea, ca un cor de pionieri ai patriei care cred in frumoasele idealuri nationale. Tara noastra, tara noastra...