Cartea din mers

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
"Cultura a coborat in strada" scrie pe tarabele anticarilor din fata Universitatii. A coborat... de unde? Probabil din turnul de fildes :). Si de ce? Pentru ca suntem grabiti si nu avem timp sa urcam la ea la un ceai.

Cartile de pe strada se afla acolo pentru cei care sunt prea ocupati ca sa intre intr-o librarie sau intr-un anticariat. Le vezi cand mergi la job si una dintre ele iti sare in ochi, te anunta discret ca n-ai citit-o. De obicei nu o cauti, dar o gasesti.

Vezi o coperta care iti spune ca ceea ce se afla inauntru te-ar putea interesa, se aprinde un beculet in cap si iti semnaleaza un autor care iti place sau o carte pe care ai imprumutat-o acum mii de ani de la un prieten si nu ai mai gasit-o de atunci ca s-o recitesti. Sau iti amintesti enervarea pe care o simteai cand toti discutau entuziasti despre o carte pe care tu ai ratat-o. Poate ai uitat de ziua cuiva si te gandesti ca o carte e un cadou sigur. Sau vrei sa te razbuni pe profa care te-a picat pentru ca n-ai citit textul X. Poate un guru cultural de moment a recomandat-o la TV. Sau poate un prieten.



In orice caz, cartile de pe strada pot fi o solutie. In plus, aduc, teoretic cel putin, un aer boem spatiului urban. Daca acum cativa ani, cartile se vindeau direct pe strada (adica... direct pe jos), intinse pe asfalt, pe scari, pe bordura, de mai tipa un buchinist la tine ca tocmai il calci in picioare pe Sadoveanu, Basescu s-a gandit pe vremea cand inca era primar sa faca ceva "ordine printre carti" si de atunci nu s-au mai vandut... chiar pe jos.

Cartile pe strada nu sunt o inventie recenta si postdecembrista. Dupa modelul francez (sintagma de mic Paris nu se dezminte niciodata), in interbelic se vindeau carti pe tarabe neacoperite pe malul Dambovitei sau pe bulevardele mari ale capitalei.
Buchinistii au fost apoi mutati intr-o cladire din apropierea Grand Hotel. Exista si o Saptamana a Cartii, ideea lui Carol, primavara. Atunci, Calea Victoriei devenea o imensa librarie, se organizau intalniri cu scriitori, se faceau concursuri de afise si materiale promotionale, existau deci tot felul de manifestari menite sa-i scoata pe bucuresteni din casa pentru a rasfoi/cumpara o carte.



In comunism lucrurile n-au mai fost atat de roz. Nu se vindeau carti pe strada, decat eventual in piete, si atunci pe sub mana din simplul motiv ca orice carte putea ascunde, subtil si subversiv, pasaje incorecte politic. Toate anticariatele si librariile erau de stat, deci controlate pana la ultima fila. Asta nu inseamna ca nu existau soparle care se ascundeau bine, dar cenzura era extrem de vigilenta. Imi povestea cineva ca existau coduri. mergeai la piata si vedeai undeva, pe o taraba cu rosii, titlul unei carti, chiar cosmetizat sa nu fie recunoscut decat de cunoscatori, scris mic pe o foaie de hartie. Asta insemna ca volumul respectiv se vindea pe sub masa.

Recent, mai exact dupa Revolutie, multi s-au trezit cu biblioteci cu care nu aveau ce face. Fie erau pline de carti care aduceau omagii conducatorilor iubiti, fie era vorba de biblioteci interbelice sau mai exact de ce a supravietuit din ele, care stateau in calea modernizarii apartamentului mostenitorilor.

Acum ceva timp, am intrebat o femeie cam la 40 de ani de ce vinde carti pe o patura intinsa pe strada, undeva pe Soseaua Giurgiului. Carti bune si editii destul de rare. Multe straine. 20-50 de mii. Mi-a spus ca bunicul ei fusese preot si adunase munti de carti. Cand au venit comunistii, de frica, au ars o parte din ele. Dar au ramas multe, pe care le-au pastrat, iar acum nu stie ce sa mai faca cu ele. Vrea sa se mute din apartament si incearca sa scape treptat de carti, azi cateva, maine altele. Altcineva isi vindea cartile pentru ca oricum le-a citit. Si nu mai avea ce altceva sa vanda din casa.

Lucrurile s-au mai asezat acum. Vinzi cartile la anticariat, de multe ori la kilogram apoi le vezi fie mai scumpe decat in librarii, fie incredibil de ieftine. Depinde ce loc ocupa autorul in imaginarul popular si in bibliografia scolara.



Sunt tarabe cu carti vechi si tarabe cu carti noi. "La mine, lumea vine cu lista" spune un anticar. De obicei studenti sau mamele elevilor care vor sa-si completeze bibliografia scolara. De multe ori nu se uita la altceva, vor exact ce scrie pe lista. Alteori, vin dupa recomandari "Vreau cartea despre tractoare, aparuta in '83". Vin insa si pasionati, colectionari de raritati, de carti cu autografe sau pasionati de lectura care cauta carti ce nu s-au editat recent.

La anticari gasesti orice, de la romane de Sandra Brown cu 10-20 de mii, carti de aventuri, colectia mica, la acelasi pret, BPT-uri la 40-50 de mii, carti tehnice spre 100-150, manuale scolare, almanahuri, albume de arta - colectia Meridiane - 150 - 200 de mii, Eliade, Blaga, Kant cu peste 100 de mii. Sunt si carti ceva mai noi, de obicei ramase uitate in depozitele editurilor.



In materie de carti noi, tarabele sunt mai organizate si mai colorate.  Se cauta ce e la moda, de la Codul lui da Vinci la Coelho. In general sunt ceea ce numim literatura de consum, biografii ale unor staruri celebre, carti de wellness (cum sa scapi de celulita in 7 zile, cum sa mananci sanatos, cum sa faci sex de performanta, cum sa, cum sa), misticism, religie sau conspiratie (planul secret al lui x pentru distrugerea omenirii, secretele cavalerilor.., cum sa-ti activezi a doua chakra de pe stanga, adevarul despre...), plus volume de specialitate. Mai gasesti insa si cate un Marquez sau Hesse ratacit printre atatea sfaturi de dezvoltare a personalitatii, precum si aparitii recente de la edituri mari.

Pe strada nu stai prea mult sa rasfoiesti o carte. Altfel risti sa dea in tine alti trecatori grabiti sau sa pierzi autobuzul. Te uiti un pic si o iei acasa.

Foto: Ioana





2 comentarii

Cartea din mers
Nenorocitu
#1 -

Uite d'asta:

Stiti vorba aia: "Cultura a coborat in strada ca sa faca trotuarul"

Cartea din mers
Rodica
#2 -

anticarii sunt niste hoti

Daca ai prea multe carti in biblioteca si nu mai ai spatiu , sau daca vrei sa te muti din oras, nu-ti fa iluzia ca vei vinde ceva la anticariat. Anticariatul iti va da maxim 10% pe pretioasa ta carte chiar si noua , chiar si valoroasa si apoi o vei vedea in raftul lor la pret de librarie.De ex pe un dictionar englez roman pe care am dat 70 ron in librarie imi oferea 7 ron Iti vor zice ca nu se vinde , ca hartia suporta orice etc. Asa ca decat sa vindeti sau sa donati la anticariat mai bine donati cuiva care iubeste cartile , iar decat sa cumparati de la ei , mai bine de la librarie. Iar in topul hotilor este anticariatul de la Sala Dalles, sa le fie rusine...

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera