Carte: Vincent nemuritorul
Pe prima pagina a romanului Vincent nemuritorul veti da peste precizarea ca actiunea se petrece in anul 2036. Daca nu sunteti fani ai literaturii de anticipatie, nu inchideti cartea, ca nu e de rau. Daca sunteti, asteptati-va la reducerea la esenta a ideii de anticipatie si nu va enervati daca ea nu joaca primul rol.
Pentru acest roman, viitorul e doar un decor in care tema cartii se poate pune mai bine in valoare. Iar tema nu e deloc viitorul, ci linia subtire dintre viata si moarte sau, mai bine zis, impacarea cu amandoua.
Asa ca scriitorul Bogdan Suceava, foarte minutios in constructia cartilor sale, reduce decorul la cateva coordonate care ii servesc scopul.
Pe scurt, in viitor, in loc sa murim cu totul, in stil clasic, ne vom putea transfera pe niste module de memorie si vom putea s-o ducem asa bine mersi vreo 800.000 de ani. Daca sunteti geeks, nu jubilati inca, fiindca viitorul se va dovedi o mare bataie de cap.
Bogdan Suceava, Vincent nemuritorul, Editura Curtea Veche, Colectia "Un roman", 2008, 192 pg., 20 RON
Vincent, un barbat in floarea vietii, bolnav de cancer, nu are decat sa se mute pe un asemenea modul ca sa poata pastra legatura cu familia sa. Sa devina, adica, un fel de fantoma din era digitala. Ceea ce si face. Dar descopera ca viata de dupa moarte e o mare plictiseala.
Pe de alta parte, statul descopera ca transferatii pot fi pusi la munca in serviciul comunitatii, daca tot stau degeaba si si-au pastrat intacte facultatile mintale. Mie partea asta mi-a placut cel mai mult.
Povestea e impanata cu discutii si dezbateri de talk-show pe tema transferului - etica, religia, medicina, genetica, justitia au toate cate un cuvant de spus. Intre timp, transferatii se cam blazeaza si incearca sa ne spuna ca viata e frumoasa asa scurta cum e ea.
Tot asta ne spun si episoadele de familie ale lui Vincent, care devin din ce in ce mai dull, ca si discutiile cu fiul si cu nevasta. Solutia va las pe voi s-o descoperiti.
Acesta nu a fost un spoiler, deoarece concluzia cartii nu e deloc surprinzatoare. Un fel de live your life mutat peste 30 de ani, cat sa nu para un indemn sfatos, si camuflat sub polemici vaste si sub o poveste minimala, cat sa aiba mai mare trecere printre amatorii de fictiune, nu de filosofie.
Desi tema nu-mi surade peste masura, nu pot sa nu recunosc ca aminteste de cateva proze ale lui Vonnegut care mi-au placut. Iar scrisul lui Bogdan Suceava e convingator in sine, dincolo de tema si de mijloacele de realizare a acesteia.
Iar pasajele in care ironizeaza fin relatia dintre cetatean si stat merita toata atentia. Pe acestea va las, de asemenea, sa le descoperiti voi.
Pentru acest roman, viitorul e doar un decor in care tema cartii se poate pune mai bine in valoare. Iar tema nu e deloc viitorul, ci linia subtire dintre viata si moarte sau, mai bine zis, impacarea cu amandoua.
Asa ca scriitorul Bogdan Suceava, foarte minutios in constructia cartilor sale, reduce decorul la cateva coordonate care ii servesc scopul.
Pe scurt, in viitor, in loc sa murim cu totul, in stil clasic, ne vom putea transfera pe niste module de memorie si vom putea s-o ducem asa bine mersi vreo 800.000 de ani. Daca sunteti geeks, nu jubilati inca, fiindca viitorul se va dovedi o mare bataie de cap.
Bogdan Suceava, Vincent nemuritorul, Editura Curtea Veche, Colectia "Un roman", 2008, 192 pg., 20 RON
Vincent, un barbat in floarea vietii, bolnav de cancer, nu are decat sa se mute pe un asemenea modul ca sa poata pastra legatura cu familia sa. Sa devina, adica, un fel de fantoma din era digitala. Ceea ce si face. Dar descopera ca viata de dupa moarte e o mare plictiseala.
Pe de alta parte, statul descopera ca transferatii pot fi pusi la munca in serviciul comunitatii, daca tot stau degeaba si si-au pastrat intacte facultatile mintale. Mie partea asta mi-a placut cel mai mult.
Povestea e impanata cu discutii si dezbateri de talk-show pe tema transferului - etica, religia, medicina, genetica, justitia au toate cate un cuvant de spus. Intre timp, transferatii se cam blazeaza si incearca sa ne spuna ca viata e frumoasa asa scurta cum e ea.
Tot asta ne spun si episoadele de familie ale lui Vincent, care devin din ce in ce mai dull, ca si discutiile cu fiul si cu nevasta. Solutia va las pe voi s-o descoperiti.
Acesta nu a fost un spoiler, deoarece concluzia cartii nu e deloc surprinzatoare. Un fel de live your life mutat peste 30 de ani, cat sa nu para un indemn sfatos, si camuflat sub polemici vaste si sub o poveste minimala, cat sa aiba mai mare trecere printre amatorii de fictiune, nu de filosofie.
Desi tema nu-mi surade peste masura, nu pot sa nu recunosc ca aminteste de cateva proze ale lui Vonnegut care mi-au placut. Iar scrisul lui Bogdan Suceava e convingator in sine, dincolo de tema si de mijloacele de realizare a acesteia.
Iar pasajele in care ironizeaza fin relatia dintre cetatean si stat merita toata atentia. Pe acestea va las, de asemenea, sa le descoperiti voi.
Comentariu nou
Excelent, m-ati facut curios. Sar pe ea. Coperta e superba.
Vincent
Romanul este excelent. L-am citit practic aproape fara pauza pe drumul Iasi - Cracovia, schimbind vreo trei avioane si vreo patru aeroporturi. Nici nu mi-am dat seama cind a trecut drumul. Cine il citeste isi va da seama ca merita sa citeasca si celelalte carti ale lui Bogdan Suceava, de la cele de povestiri la alt roman exceptional, Venea din timpul diez, unul din cele mai buen romane ale tranzitiei noastre de toate zielele/
subscriu
subscriu la parerea domnului Antonesei. Romanul este mult mai subtil si profund decat lasa articolul de fata sa se vada, e ceva de care literatura noastra avea nevoie, atat prin originalitatea temei cat si prin mijloacele redarii ei.
Iar cronica nu este tocmai profesionista, in sensul ca aparatul critic profesionist lipseste si se bazeaza pe "parerism", dar asta e alta poveste.
Mai mult decat sa subliniez calitatea chestionabila a articolului, as vrea sa subliniez calitatea indubitabila a romanului. Atat. Lectura placuta!
Comentariu nou
Nu ca ar trebui sa-i iau apararea, dar, fiindca m-am pomenit comentand primul la acest post, trebuie sa spun ca Metropotam nu e critic literar - desi ar avea masa necesara -, ci doar un hipopotam simpatic si plin de pareri. Din punctul meu de vedere, ca simplu cititor, "articolul" si-a atins scopul. M-a facut curios si peste fix 30 de minute voi iesi pe usa spre cea mai apropiata librarie, pentru a ma intalni cu Bogdan Suceava si nemuritorul sau Vincent.
vincent
@ Dan
Ma bucur ca am reusit sa te conving sa iesi pe frigul asta ca sa-ti cumperi cartea. Uite si un bonus: un interviu cu Bogdan Suceava: http://metropotam.ro/Interviuri/2008/12/art5504085860-Interviu-Bogdan-Suceava-scriitor/ ;)
@Kundri
Imi pare rau daca nu ma ridic la nivelul recenziilor din Romania literara :)
Mi-a placut cartea si am vrut sa o recomand si altora, iar daca pe Dan am reusit sa il conving inseamna ca recenzia mea neprofesionista nu a adus un deserviciu cartii, deci nu pot decat sa ma bucur. Metropotam nu e un site de critica literara, iar recenziile noastre nu se vor hermeneutice, ci incearca sa recomande si altora, cat mai simplu, ce ne place noua sau nu.
go on, vincebt
mi-a placut, dar exact din motivele care nu i-au placut domnului gruia. so: roman bun, cronica slaba, dar obiectiv atins
excelent
ca tot ce scrie Bogdan Suceavă. Nu l-am putut lăsa din mână.