Carte: Umberto Eco - Istoria Uratului

Vrajitor al cuvintelor inca de pe vremea "Pendulului lui Foucault" sau "Insulei din ziua de ieri", Umberto Eco a disparut o vreme din atentia cititorului mediu. Ultimele lui carti, pur didactic-filozofice, nu mai pareau interesante publicului roman inghetat in beletristica proasta, astfel ca despre Eco se mai vorbea doar ocazional, pe la colturi, daca vreo televiziune transmitea ecranizarea "Numelui Trandafirului". Din fericire, acest lucru s-a schimbat odata cu alegerea editurii RAO de a aduce in tara dublul editat de semiotician, "Istoria frumosului"/"Istoria uratului".



Trebuie sa fi fost un volum de munca imens, dar rezultatul final merita: ambele volume imi par excelent construite, inchipuind o istorie a artei rafinata si totodata accesibila, excelent ilustrata si tiparita, centrata in jurul valorilor subiective de frumos sau urat. Italianul a riscat, construind doua carti bine documentate si totusi deloc incarcate, in care conceptele de frumos si urat sunt filtrate prin majoritatea formelor de expresie ale artelor plastice si nu numai. Subiectiv, dar poate previzibil conform naturii umane, "Istoria uratului" a avut, pana in prezent, cea mai buna evolutie comerciala si - o recunosc, mi-a ramas si mie in suflet altfel decat prima aparitie din serie, publicata in 2004.

 

Pictura singura - al carei reprezentant relevant in context este considerat Picasso - ar fi fost mult prea putin pentru analiza conceptului de urat: texte clasice precum "Divina Comedie", "Florile Raului", "In cautarea timpului pierdut" sau "Lolita" devin lumi scriitoricesti explorate de Umberto Eco si colaboratorii sai in incercarea de a oferi o imagine cat mai variata asupra subiectului luat in discutie. Nici muzica nu scapa filtrului aplicat: Beethoven, Brahms sau... Marilyn Manson primesc un loc de cinste in analiza.



Punctul istet al cartii este acela ca volumul imens de informatie este pus in slujba unei teorii foarte usor de digerat de profan: uratul si frumosul sunt o chestiune de reper in epoca. Altfel spus, soarta unei opere de arta, indiferent de modalitatea de expresie aleasa, nu este cimentata in timp -in epoca, Picasso picta urat, iar astazi picturile sale se vand pe milioane de euro si nasc milioane de epigoni.



Pe deplin utila intr-o epoca in care toleranta dobandeste, pe rand, statut de atitudine cool sau demodata, teoria nu este de loc noua, insa felul in care a oferit-o publicului in 2007 Umberto Eco face "Istoria Uratului" un reper necesar atat in istoria culturala a eruditului cat si in biblioteca omului obisnuit.