Carte: Ultimul om din turn, Aravind Adiga

L-am descoperit pe Aravind Adiga rascolind raftul cu tinere talente indiene afirmate in ultimii ani. Am luat mai intai cartea pentru care a primit Man Booker Prize in 2008, Tigrul alb, apoi, cu o presimtire pozitiva, si Intre asasinari (tot 2008), si cea mai recenta carte, Ultimul om din turn, 2011.

Pe masura ce mai terminam cate un titlu, mi se parea mai bun decat cel precedent. Inchizand si Ultimul om din turn, am ramas cu convingerea ca Aravind Adiga este un autor care merita recomandat, cu toate cartile sale. Merita de asemenea si ceva ecranizari, dar cineastul european n-are bani iar cel american... mai bine ar sta la locul lui. Speranta ne ramane in indieni, care, de bine, de rau, incep sa se miste. Uite, le-a luat doar 31 de ani sa ecranizeze Midnight's Children a lui Rushdie...

Sa nu-i furam insa lui Adiga lumina rampei cu alte nume sonore conationale, desi este al patrulea indian care castiga premiul Man Booker Prize (inaintea lui au facut-o ante-mentionatul Rushdie cu ante - mentionatul roman in 1981, Arundhati Roy cu Dumnezeul lucrurilor marunte in 1997 si Kiran Desai cu Mostenitoarea taramului pierdut in 2006).

Adiga, indianul de 37 de ani, are formatie de jurnalist, a lucrat la Financial Times si TIME, si - poate acesta este motivul pentru care are o inclinatie pentru observatie - isi analizeaza, nu, isi diseca personajele ca un reporter de investigatie, facandu-le dosar ca un contabil, adaugand insa talentul unui observator discret si sensibil, prezenta invizibila a naratorului omniscient care se uita peste umarul fiecarui personaj.

Iar personajele... ele sar din carte, atat de reale sunt. Povestea incepe cu niste date destul de familiare, chiar si cititorului roman - un constructor cu vise marete de zgarie nori pe orizontul Mumbai-ului pune ochii pe un teren de langa o mahala. Teren ocupat insa de doua blocuri - Vishram Society, turnurile A si B. Detalii... le cumparam, le daramam, facem zgarie nor.

Si constructorul face locatarilor din cele doua turnuri (de fapt doua blocuri de 5 etaje) o oferta pe care nu o pot refuza - o suma fabuloasa pentru apartamentele lor vechi si prapadite. Toata lumea, ne-avand nimic de pierdut, ci doar de castigat, se inghesuie sa inhate banii. Intre toti, unul singur avea ceva de pierdut si nimic de castigat - un profesor pensionat, recent vaduv, singuratic, tipicar si melancolic, a carui intreaga viata si amintiri toate se afla in praful de pe rafturile apartamentului vechi.

Drama care urmeaza, nu doar a profesorului, ci a fiecarui personaj care isi vede visele si contul in banca spulberate de incapatanarea unui pensionar nostalgic, ar putea fi o poveste pe care o citesti pe jumatate amuzat intr-un ziar. Dar Adiga nu mai e jurnalist, si reuseste sa faca din istoria scandalului imobiliar un roman de o sensibilitate impresionanta.

Profesorul, Masterji, principalul element al intrigii, e atat personaj pozitiv, cat si negativ. Aparand mai intai ca un om fara interese materiale, pe care nu-l atinge meschinaria banului si care nu vrea sa fie jucat pe degete de antreprenorul uns cu toate alifiile, integru in singuratatea apartamentului sau plin de amintiri, se transforma treptat in element disturbator in blanda societate a blocului, plina de hindusi, musulmani si crestini.

El devine cel care, plin de egoism si lipsa de empatie fata de nevoile individuale ale colocatarilor sai, le refuza acestora o viata mai buna, departe de mahalaua unde traiesc. Bunii hindusi, crestini si musulmani se unesc intr-o actiune colectiva cat se poate de putin in concordanta cu preceptele crestinatatii, hinduismului sau islamului - eliminarea cu orice pret a omului care sta in calea viselor lor, ultimul om din turn care zice nu.

Si revolta unanima care dezumanizeaza pe toti locatarii blocului cand le este amenintata promisiunea unei vieti mai bune (caci fericirea se poate cumpara, orice ar zice religiile), aduce putin aminte de alt bloc si alta comunitate dezumanizata, cea din romanul distopic High Rise, de J. G. Ballard.

Pentru arta narativa, pentru calitatea de thriller social, pentru imaginea Indiei si societatii ei, va recomandam romanul Ultimul om din turn / Last Man in Tower, impreuna cu celelalte doua scrieri ale autorului.


Aravind Adiga a scris pana acum trei romane:

White Tiger, 2008, Tigrul alb, tradus la RAO.
Between the Assassinations, 2008, publicata dupa, dar scrisa inainte de White Tiger.
Last Man in Tower, 2011, pe care o puteti gasi in limba engleza fie la Okian (110 lei) sau pe Amazon (~15 $)