Carte: Philip Roth - M-am maritat cu un comunist

Cartea cea mai celebra a lui Roth este, probabil, Complexul lui Portnoy, tradusa si la noi, insa volumele sale mai putin cunoscute nu sunt deloc neinteresante, aprofundand in mare aceleasi teme dintotdeauna ale autorului din Newark, New Jersey: ce inseamna a fi evreu, America, a fi evreu in America.



M-am maritat cu un comunist exploreaza un episod nebulos si neplacut din istoria recenta a Americii - panica mccarthyista de la inceputul anilor '50, atunci cand comitete dedicate 'investigarii activitatilor antiamericane' intreprindeau un fel de vanatoare de vrajitoare comuniste, 'demascand' de o maniera familiara in Est dusmanii poporului si compromitandu-le viata si cariera.

Desi indeaproape interesat de aspectul politic, nu aceasta este miza cea mare a romanului lui Roth: autorul face mai degraba portretul unei epoci si a unei clase sociale decat agitatie pro- sau anti-socialista. Cumva asemanator lui Scorsese cu Goodfellas, Roth reuseste ca prin viata catorva personaje exceptionale sa surprinda spiritul unei felii foarte specifice din America, de asta data comunitatea evreiasca din New Jersey in locul celei italienesti din NY. Mai putin glorificati de Hollywood, poate datorita indeletnicirilor indeobste pasnice (un doctor sau un avocat nu va avea niciodata farmecul romantic al mafiotului), evreii isi pastreaza o cultura nu mai putin inchegata si distincta in cadrul marelui mozaic american decat italienii, si sunt un subiect de carte cel putin la fel de interesant.

Eroul din M-am maritat cu un comunist este Ira Ringold, zis si 'Iron Rinn', fost soldat in cel de-al doilea razboi mondial, fost salahor, fost lider sindical, ajuns vedeta a teatrului radiofonic si sot al actritei Eve Frame, un star al filmului mut ce a migrat pe Broadway. Ira este un personaj supradimensionat, atat la propriu cat si la figurat: de o statura impozanta, aratos si cu o voce profunda, nutreste convingeri socialiste aproape fanatice, e membru al Partidului Comunist si e obsedat pana la autodistrugere de chestiuni precum justitia sociala, care par sa-l acapareze din ce in ce mai tare pe masura ce propria lui viata se duce de rupa. In mare parte autodidact, cu o cultura in cel mai bun caz fragmentara, dezvoltarea sa spirituala a fost marcata de un camarad din armata, membru al P.C., care l-a introdus, din aceeasi miscare, lecturii clasicilor si propagandei comuniste.

Rezultatul va fi un om care traieste mereu pe muchie de cutit si intotdeauna in garda, mai ales cand nu e amenintat de nimeni anume. Sotia sa incearca sa il introduca in inalta societate new-yorkeza, insa radacinile proletare combinate cu permanenta sa furie rosie ii fac integrarea imposibila. Pentru Ira singurul subiect de conversatie, chiar si la cel mai inofensiv dineu, ramane soarta muncitorului american, si isi apara punctele de vedere cu obstinatia semidoctului. Repetate la nesfarsit si in cele mai nepotrivite ocazii, aceleasi inflacarate discursuri care ii asigurasera cariera sindicala si de actor radiofonic il fac ridicol si demn de mila.

Povestea e parcursa prin ochii lui Nathan Zuckerman, aflat la varsta adolescentei in vremea intamplarilor din carte, si un personaj recurent in calitate de alter-ego al lui Roth in mai multe romane. Elev al lui Murray Ringold, fratele profesor la liceu al lui Ira, Nathan este initial fascinat de miticul Iron Rinn si de declamatiile sale cu voce tunatoare, pentru ca, treptat, sa fie deziluzionat de obsesivitatea si limitarile acestuia, iesind din raza sa de influenta. Pentru o perioada, insa, Nathan intra in cercurile acestuia si e martor la o serie de intamplari, pe care le recompune, ani mai tarziu, impreuna cu un Murray batran, in aceasta poveste a lui Ira Ringold.

Existenta lui Ringold se descompune cu lentoarea maiestuoasa a unei tragedii clasice, agentul caderii sale finale fiind chiar Eve, sotia sa, pe care evenimentele o dezvaluie ca antisemita si acrita de o viata plina de teama si compromisuri. Detaliile exacte ale declinului lui Ira sunt neimportante, dupa cum nici personajul in sine nu este deosebit de atragator - cititorul este tentat sa simpatizeze mai degraba cu realistul si inteleptul Murray decat cu fanfaronada goala de continut a fratelui sau. Meritul esential al cartii, dincolo de constructia magistrala a personajelor si a intrigii, sta in viul tablou pe care il face unei epoci, unor locuri si unor curente de gandire din America, acum demult disparute - un fragment de viata in pericol de a fi uitat de catre istoria scrisa, asa cum se obisnuieste, de invingatori. Stanga dandy-ista de azi ar avea ce invata din dedicarea, daca nu si din obsesivitatea unui Ira Ringold.