Carte: Ordinea naturala a lucrurilor, Antonio Lobo Antunes

Ordinea naturala a lucrurilor, un roman de António Lobo Antunes, tradus in romaneste de Micaela Ghitescu, este o carte de o tristete coplesitoare a carei poveste te va urmari zile in sir dupa ce ai ajuns la ultima pagina. Romanul reflecta succesiunea vietii cu moartea, decaderea fizica generata de boala si varsta, stergerea memoriei si invaluirea amintirilor.


Ordinea naturala a lucrurilor, autor Antonio Lobo Antunes, editura Humanitas Fiction, 2009

Romanul urmareste destinul mai multor familii din Portugalia ale caror vieti se intersecteaza. Intr-un cartier marginas din Lisabona, un functionar de 50 de ani face o obsesie pentru o tanara de 18 ani, Iolanda care ii respinge afectiunea. Tanara, chinuita de diabet, este crescuta de un tata care crede in continuare ca lucreaza pentru o mina in Africa si „zboara pe sub pamant” si o matusa obsedata de propriul sfarsit.

Iubitul ii povesteste Iolandei de viata familiei lui macinata de adevaruri ascunse si orgolii paterne. Mama lui, copil din flori, a fost condamnata de tatal vitreg sa isi petreaca toata existenta intr-o mansarda unde doar un patefon si discuri de opera i-au alinat singuratatea. Jorge, unul dintre fratii ei a fost arestat din motive politice in timpul regimului Salazar sfarsind prin a se arunca in mare dupa ce a reusit sa evadeze. Surorile lui l-au asteptat obsesiv si si-au conditionat propria existenta de revenirea lui.

 In Ordinea Naturala a Lucrurilor  povestile nu se succed intr-un mod clasic-narativ. Fiecare personaj isi spune povestea creand salturi in timp, unind prezentul si trecutul si relatand mai multe actiuni in paralel ca intr-un delir continuu. Amintirile se amesteca ca si cand memoria afectata de varsta si boala isi pierde din exactitate. Personajele constientizeaza propria trecere, iar destinul lor, dar si al nostru este condamnat uitarii asa cum urmele noastre pe nisip sunt sterse de valurile marii.