Carte: Nesuferitele zile de luni

Nu aveti in fata o carte de self-help despre cum sa va imbunatatiti performantele si impacarea cu viata in zilele de luni, cand nimeni nu are chef de nimic. Titlul original al cartii Nesuferitele zile de luni era Blauwe maandagen, adica Blue Mondays, si era un indiciu foarte bun pentru povestea pe care urmeaza sa o cititi.

Romanul de debut al lui Arnon Grunberg, recompensat cu cateva premii importante, relateaza iesirea din adolescenta, fara menajamente pentru sensibilitatile conventionale si fara sa idilizeze perioada.

Ba dimpotriva, Arnon arata chiar o vointa de dezvrajire in fata subiectului, fiind mai degraba cinic in fata tuturor cliseelor cu care se confrunta: iubirea adolescentina, scoala pe care nu se sfieste s-o abandoneze, bautura, joburile marunte, vizitele regulate la prostituate.

Nu aveti in fata un roman picaresc, asa cum il recomanda o parte dintre prezentarile de pe coperta si titlul editiei romanesti, fiindca alcoolul si prostituatele nu sunt pentru personaj decat un mijloc de negociere cu propria subiectivitate, pe care o descopera treptat, dar fara dramatism si afectare.


Arnon Grunberg, Nesuferitele zile de luni, Editura Humanitas Fiction, Colectia "Raftul Denisei", 2008, 272 pg., 29 RON

Cel mai mare castig al cartii e cinismul bine stapanit, suficient cat sa reduca patetismul inerent unor secvente (cele mai elocvente in acest sens sunt pasajele in care Arnon vorbeste despre timpul petrecut de mama sa, evreica, in lagar) dar fara sa viruseze intreaga poveste si fara sa faca din asta un mijloc facil de a evita tensiunea.

Nesuferitele zile de luni e un roman la care te poti trezi razand in hohote si care te face sa te gandesti la propria adolescenta, in timp ce arunca in aer, unul cate unul, toate cliseele si inertiile cu care ne-au obisnuit alte carti pe tema asta.