Carte: Julio Cortazar - Sotron

Sansa colaborarii cu un mare scriitor nu se rateaza - sub acest imbold, am acceptat invitatia unei amice de a "lucra" alaturi de Julio Cortazar la desavarsirea unei carti ce spulbera neuroni. A citi "Sotron" e o experienta pe care nu am cum sa o uit.



Nu stiam nimic din opera argentinianului nascut la Bruxelles, dar, pus in garda asupra faptului ca el este autorul care a stat la originea imposibilului "Blow Up" al lui Antonioni, am primit deschis "romanul-fara-gen". Mi-a luat vreo doua saptamani sa termin lectura si cand ultima pagina si-a incheiat tranzitia de la dreapta la stanga campului vizual, am rasuflat ca si cum n-as mai fi facut-o din prima clipa cand am inceput "lucrul". Simteam personaje precum Horacio Oliveira sau Lucia La Maga drept copii ai propriei pendulari, desi povestea scriitorului consumat de gelozie din partea intai sau capabil sa rupa o prietenie din cauza nebuniei in partea secunda este doar plasmuirea pariziana a lui Cortazar.



Paris si Buenos Aires, orase-reper in biografia reala a argentinianului, innoada o poveste infinit stratificata in care Oliveira se indragosteste, traieste gelozia nefondata, indiferenta sau nebunia, toate avand in mijloc aceeasi femeie: Lucia La Maga.

"Atele" ale oscilarilor scriitorului intre ordine si haos, dragoste si ura, implinire intelectual-erudita sau rusine de propriul partener de viata sunt personaje precum Rocamador (fiul Magai), Gregorovius Ossip (presupusul amant al Magai, in realitate coleg cu Maga si Oliveira in "Serpent Club"). Lectura curge liber si anevoios totodata, caci nu te poti opri sa simti nevoia de a trage, din cand in cand, adanc asezat in miezul cartii, o doza de realitate.



Ce este insa si mai socant in structura cartii este faptul ca paginile ii sunt...mobile: autorul insusi ne indeamna sa citim povestea in ce ordine dorim, furnizandu-ne in debutul cartii una dintre cheile posibile de lectura. Putem sari peste capitole (sunt 155 in versiunea originala!), ba chiar putem alege sa citim doar paginile avand numar par iar rezultatul va fi o poveste cu totul speciala, un "sotron" personalizat in care semnam alaturi de Cortazar destinul unui personaj care-si topeste viata in obsesii si nebunie.

Parcurgand paginile cartii, m-am simtit in egala masura vanat si vanator, personaj si scriitor, papusa in mainile unui actor si actorul insusi - iar asta nu-i putin lucru, mai ales ca de momentul publicarii volumului in original ne despart 45 de ani. Stiu ca abia am citit-o, dar abia astept sa ma reapuc de "Sotron", ceea ce va recomand si voua.