Carte: Irvine Welsh - Trainspotting

Cartile care au parte de ecranizari faimoase si reusite au o soarta ciudata: ideile autorului incep sa se confunde cu viziunea scenaristului si a regizorului, personajele capata fetele actorilor iar locurile si intamplarile din roman sunt vazute de ochiul mintii aidoma scenelor corespunzatoare din film. Nu altfel sta treaba cu Trainspotting, cartea-cult a lui Irvine Welsh dupa care s-a facut un film inca si mai cult cu Ewan McGregor si Robert Carlyle.

Acestea fiind spuse, filmul a ramas, in mare, credincios liniei cartii (poate de aceea a fost atat de bun), multumindu-se sa reuneasca intr-un tot organic si concentrat scenele cele mai bune dintr-un volum care nu duce lipsa de asa ceva. Drept urmare, cei care, asemeni mie, au vazut filmul inainte de a citi cartea, nu vor avea parte de multe surprize: toate episoadele importante sunt acolo, iar personajele principale sunt asa cum le stiam din film, poate cu exceptia lui Spud, caruia marele ecran i-a acordat insuficient spatiu si in care descoperim un fel de umanist cleptoman al grupului.

Begbie este in continuare un psihopat agresiv, Sick Boy poarta conversatii imaginare cu Sean Connery (un fel de constiinta/alter-ego), iar Renton este la fel de dezorientat si instabil ca in versiunea cinematografica. Multele scene care nu au incaput in film nu fac decat sa accentueze niste portrete deja bine creionate - spre exemplu, ziua petrecuta de Sick Boy, Renton si Spud la balci, foarte instructiva cu privire la relatia dintre cei trei.

Asemanator, multele personaje secundare care apar pret de un capitol sau doua functioneaza foarte bine ca paratrasnete pentru tendintele sociopate ale protagonistilor si ies de cele mai multe ori ca victime mai mult sau mai putin inocente din interactiunea cu cei patru magnifici care formeaza nucleul cartii. Foarte interesante episoadele care il includ pe Billy, fratele lui Renton, militar de cariera si familist esuat, care in cele din urma este ucis in Irlanda de Nord si la inmormantarea caruia Mark face sex cu vaduva lui insarcinata.

Cartea e impartita in capitolase narate de cate unul dintre personajele principale, desi de cele mai multe ori cuvantul ii revine lui Renton, cel mai contemplativ si articulat din gasca. O intriga secundara, separata de intamplarile cu cei patru, prezinta intr-un mod brutal degradarea abjecta a heroinomanilor prin ochii Davie Mitchell, un inocent care e infectat accidental cu HIV din pricina unui dependent, pe care il urmareste cu o fixitate psihotica pentru a se razbuna.

Merita mentionata si traducerea excelenta facuta de Andra Matzal, care reuseste sa redea culoarea locala a vorbirii personajelor (in original, protagonistii vorbesc cu un puternic accent scotian), traducand termenii argotici si echivaland, intr-o oarecare masura, engleza scotiana cu accentul moldovenesc de pe la noi - solutie eleganta si eficienta. Un roman pasionant, in acelasi timp plin de un savuros umor negru dar nelipsindu-i intelesurile mai adanci, pentru cei dispusi sa le caute. Recomandat.