Carte: Ioana Parvulescu - Cartea Intrebarilor

Exista multe feluri de a intelege literatura. Cititorul obisnuit, de ocazie, nu-si pune de obicei intreabari prea multe atunci cand citeste o carte. O ia de-a gata, nu o intoarce pe toate partile pentru a-i gasi sensurile ascunse, nu o pune in context si nu ii gaseste trimiteri in viata. Ioana Parvulescu nu este un astfel de cititor.


Ioana Parvulescu, Cartea Intrebarilor, Humanitas, 2010

Uitandu-ma in urma, constat ca literatura nu m-a plictisit niciodata si nici nu m-a dezamagit. M-au deceptionat zeci, poate sute de carti, mii de pagini neinspirate, dar nu literatura. (...) Ma simt bine evadand din propria viata in cea din carti si ma simt la fel de bine cand viata din carti imi invadeaza propria viata si ma ajuta sa o inteleg -  spune Ioana Parvulescu la inceputul cartii.

In Cartea Intrebarilor se simte o extraordinara dragoste pentru literatura. Ioana Parvulescu scrie scrisori legate de literatura unor oameni apropiati, unde leaga viata, realitatea cotidiana si personala cu cartile. Destinatarii sunt oameni din lumea noastra culturala sau sunt destinatari colectivi, reprezentativi - de exemplu criticii literari, cititorii lui Caragiale sau studentele de la Litere.

Lui Bruno Mazzoni ii scrie despre plimbarile sensibile ale lui Slavici in Italia, lui Mihai Zamfir despre cum cheltuia Macedonski banii, cu Serban Foarta dezleaga poezia ermetica a lui Barbu sau studentelor de la Litere le vorbeste despre misoginismul presupus al interbelicilor.

In scrisoarea catre Nicolae Manolescu, Ioana Parvulescu incearca sa desluseasca sensul cuvantului Plumb la Bacovia, trecand peste interpretarile clasice si scolaresti, argumentand ca poezia vorbeste de fapt despre plumbul din tipografie si despre literele intoarse.

Sunt mici franturi de viata si cultura, intr-o alaturare fermecatoare. Ancai Manolescu ii povesteste, printre altele, cum, atunci cand era studenta, o avea pe Zoe Dumitrescu Busulenga ca profesoara si cum aceasta s-a suparat (in perioada comunista!) cand studentii nu au stiut cum ii cheama pe toti cei patru evanghelisti.

Cu intentia unui explorator, cum ea insasi spune, Ioana Parvulescu isi pune intrebari despre literatura intr-un mod particular, se leaga de mici elemente semnificative, vorbeste despre detalii pe care poate altfel noi, cititorii naivi, le-am ignora. Doamna Parvulescu da impresia ca stie literatura din interior, ii este familiara si apropiata.

E o carte pe care o recomandam iubitorilor de literatura dar mai ales celor care cred ca intre carti si viata nu exista nici o legatura sau celor care cred ca intelegerea ei vine de-a gata si nu tine de un filtru personal. Ii va convinge ca gresesc.