Carte: Herghelia verde, insemnarile vraciului Sofur despre Timur Lenk, de Octavian Simu

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
coperta
"Cand o sa ma ridic din morti o sa se zguduie lumea", scrie pe mormantul lui Tamerlan, amenintator si aprig chiar si dupa moarte.

Tamerlan, cum l-au latinizat europenii, s-a numit Timur Lenk si a fost unul dintre cei din urma cuceritori mongoli si inca unul dintre cei mai sangerosi din istoria Asiei Centrale. Numele i-a fost predestinat, timur inseamna in turceste de fier. Lenk inseamna schiop, porecla care l-a insotit de la 17 ani, pe cand haladuia cu hoarda lui de osteni-talhari, cu care prada triburile marunte ale Transoxianei (tara de peste Oxus, apa Amu-Dariei).

De-atunci se zice ca schiopata Timur, in urma unei rani primite in timpul unei razii de noapte pe la o turma de berbeci, si tot atunci incepe si povestea din cartea lui Octavian Simu, care nu este altceva decat jurnalul de o viata al vraciului si sfetnicului sau, Sofur cel Schiop, Sofur Lenk, care a impartit cu Timur nu doar porecla, ci si 40 de ani de campanii militare, jocuri de sah si ospete victorioase in iurtele luminate de cetatile in flacari.

Vraciul Sofur, slujitor credincios al lui Timur, om cu scaun la cap si iubitor al stiintei, al civilizatiilor indepartate, tamaduitor, astrolog si ghicitor, a tinut insemnari despre faptele adevarate ale emirului, fara a le "polei" in nici un fel pentru a-l aduce nevatamat in fata lui Allah.

"Stiind eu a scrie prefacut, cu slovele intoarse pe dos, dupa cum ma ucenicisem in oglinda multa vreme, am implinit trebusoara de bine pentru urmasi, insemnand, pe apucate, oricare fapta mai de seama, asa cum mi-au ingaduit timpul si spaima de a nu fi dat in vileag de slugile imparatului."

Si Sofur, despre care nu scrie nici o carte de istorie, povesteste prin cuvintele lui Octavian Simu despre grozaviile savarsite de Timur, al carui imperiu se intindea in ultimii ani ai vietii, din Karabagh la Samarkand si de la Siraz la nord de Bukhara, cu gand de infruptare spre est din pamanturile Indiei si Kitaiului, iar in vest ajungand vremelnic si pana la Ankara, dupa ce l-a invins pe Baiazid.

"Pentru a fi stapan peste oameni, nu incape milostenie sau boceli de baba, fratie din pruncie sau alta slabiciune omeneasca. Un stapan este necrutator si tocmai pe acela care se dovedeste mai slab il inhata, il inghite, il face sa dispara"

Si ghidat de aceste principii, cat si de convingerea ca este urmasul de drept al lui Ghinghis Han, Timur cel de fier a pustiit toata Asia in a doua jumatate a secolului 14, omorand zeci de mii de locuitori ai fiecarui oras care ii opunea rezistenta si construind din capetele lor piramide intru slava lui Allah, obligand crestinii sa treaca la credinta musulmana, arzand cetati, daramandu-le si arand locul pentru a planta pe campul ud de sange orzul armasarilor sai verzi precum gradinile paradisului islamic (vopsiti cu destoinicie de un mester zugrav din Bagdad, la dorinta emirului).

Sofur mai povesteste nu doar despre razboaie si campanii militare lungi de ani intregi, ci si de arta rara si pretioasa adunata de Timur la curtea de la Samarkand, de toti artistii, mestesugarii, muzicantii, poetii, savantii, dezradacinati din cetatile lor (sau mai degraba crutati) si trimisi in exil la Samarkand, unde se constituise pe vremea lui Timur o adevarata elita artistica, intelectuala si mestesugareasca, iar influenta arhitecturala a vremii lui se mai vede si azi.

Bazarul din Samarkand se imbogatise nespus de mult pentru ca misunau in el negutatori din toata lumea cu feluritele lor marfuri. Pe cei din Penjab ii recunosteam dupa turbanele uriase facute din muselina roz. Arabii si sirienii, uscativi, pareau supti de soarele arzator al deserturilor. Levantinii in schimb erau trupesi, cu burduhane mari, cu priviri de oameni desfranati. [...] Afganii erau plini de ei insisi, trufasi, gata de incaierare. Kurzii purtau mustati lungi, caraghioase, iar chinezii, cu ochii de forma migdalei, sporovaiau intr-o limba cantatoare, de neinteles.


Iar daca istoria nu pomeneste nicaieri de vraciul Sofur si de insemnarile lui, nu inseamna neaparat ca nu a existat. Pentru a se apara in fata filelor istoriei si fictiunii, Sofur mentioneaza adesea pe cronicarul de curte al lui Timur, persanul Seref ed-Din, care, cu meschinarie de carturar lingusitor, a insemnat toata faptele marete ale stapanului, ignorandu-l insa de fiecare data pe credinciosul Sofur, care poate a trait intr-adevar in umbra verde a marelui Timur, schiopatand la unison cu acesta.

L-am urmat indeaproape, schiopatand si eu, incercand, pe cat se putea, sa nu calc altminteri decat stapanul. Stiam ca doi sontorogi la un loc sunt mai lesne bagati de seama si supara privirile daca unul isi ridica umerii cand celalalt si-i coboara, precum imi inchipuiam ca fac cele doua capete ale unei corabii aflate pe valuri de furtuna.




Herghelia verde, insemnarile vraciului Sofur despre Timur Lenk, Editura Herald 2008
Autor: Octavian Simu, specialist in cultura si civilizatia Extremului Orient. A scris atat lucrari de specialitate (despre cultura, mitologia, teatrul, literatura japoneza), cat si lucrari de proza, memorialistica si poezie.
Nr pagini: 288
Pret redus: 21 de lei, valabil pe perioada campaniei "Te asteptam in librarie" (citeste mai multe si despre concursul de eseuri si despre alte reduceri).




Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera