Carte: Generatia X. Povesti pentru cultura cu acceleratie

Despre romanul de debut al lui Douglas Coupland se spune ca este "radiografia unei generatii", si chiar asta este. Si, desi e o radiografie facuta in urma cu 20 de ani, unei generatii din State, este o radiografie pe care abia acum ne-o facem si noi, deoarece doar acum a inceput sa apara si pe la noi o revolta subtire impotriva consumismului si a culturii pop, abia acum tinerii "'alternativi' care simt ca lumea nu li se potriveste" (ca sa citez de pe coperta a patra) au inceput sa fie mai vizibili si la noi.    

Generatia X este o carte care seamana cu Fight Club-ul lui Palahniuk, in sensul ca este o revolta impotriva unei lumi dominata de yuppies si de valorile promovate de acestia, de corporatii si consumism, dar mai soft, mai de catifea.

Trei tineri de douazeci-si-ceva-de-ani-inspre-treizeci (Andy, Dag si Claire) incearca sa scape din aceasta lume cu ale carei valori nu se identifica. Nu fac nimic spectaculos, nu arunca cladiri in aer, nu fac manifestari, nu rapesc pe nimeni, ci se retrag intr-o zona desertica din Palm Springs, California, unde incearca sa dea un nou sens vietii lor prin sesiuni de povestit asemanatoare intalnirilor Alcoolicilor Anonimi. Prin povestile pe care si le spun, fie fictive, fie intamplari din viata lor, cei trei se reinventeaza si in acelasi timp isi reinventeaza lumea in care traiesc. ("Either our lives become stories, or there's just no way to get through them.")

Povestile lor sunt de asemenea o critica subtila la adresa culturii de mall. Alienati, plini de nesigurante si frici, cei trei dau tonul "generatiei X", povestilor pentru o cultura accelerata, un ton si o voce in care eu unul ma regasesc destul de mult si cred ca foarte multi dintre cei ce vor citi cartea se vor regasi de asemenea.      

Douglas Coupland, Generatia X. Povesti pentru cultura accelerata, traducere din engleza de Cristian Ionescu, Editura Humanitas Fiction, Colectia "Raftul Denisei", 2008, 240 p., 28 RON.

Generatia X nu este o carte care sa mizeze pe actiune si conflict, ci pare mai mult un fel de documentar alternativ, care nu respecta intocmai regulile genului, insa chiar si asa textul are o putere cinematica deosebita, cu o voce din off critica si confesiva in acelasi timp, ce iti ramane in cap mult timp dupa ce inchizi cartea (si de multe ori cand se intampla acest lucru nu insemna decat un singur lucru: ca ai in maini o carte foarte buna). Chiar daca mizeaza pe cinism, intreaga carte este scrisa intr-un stil relaxat, calm.   

Textul este insotit si de numeroase interventii ale autorului in subsolul paginii - fie ca e vorba de desene a la Roy Lichtenstein sau definitii fictive ale unor expresii de asemnea fictive, insa care de-a lungul timpului (cartea a aparut in State in 1991) au intrat in lexic, precum: Rabufnire a ketchupului emotional: imbutelierea sub presiune a parerilor si a emotiilor personale in asa fel incat sa rabufneasca exploziv, toate deodata, socandu-i si zapacindu-i pe angajatori si pe prieteni - dintre care cei mai multi credeau ca totul e in regula. sau Senzationalism: fascinatie pentru situatii extreme. sau Familie de aer: descrie sentimentul fals de comunitate pe care il resimt unii fata de altii colegii de serviciu. etc.

De asemenea, titlurile capitolelor sunt demne de imprimat pe tricouri (alaturi de cele din ultima carte a lui Vonnegut - poate chiar ar trebui sa se faca o colectie de tricouri cu astfel de citate): Soarele e dusmanul tau, Nu sunt un segment de piata, Mort la 30, ingropat la 70, Experientele cumparate nu se pun, MTV nu gloante, Masele plastice nu se dezintegreaza niciodata etc.    

Generation X este un roman care, daca nu o sa iti schimbe perspectiva asupra lumii in care traim, macar o sa iti ocupe mintea cu o lectura relaxanta, foarte placuta.

In raftul Denisei s-a mai tradus de acelasi autor si romanul Toate familiile sunt psihotice.