Carte: Drumul infometat, Ben Okri

Sa va spun povestea drumului. Drumul a fost odata un rau si din aceasta cauza era mereu infometat. Avea un stomac urias si nimic nu-l satura. Asa ca oricine voia sa calatoreasca pe drum trebuia sa ii aduca un sacrificiu, altfel drumul ii manca pe oameni. Iar ei ii lasau la rascruci sau pe margini de carari "farfurii smaltuite cu ofrande, pline cu cartofi prajiti, peste, tocanita de melci, ulei de palmier, orez si nuci de kola."

Si intr-o zi drumul s-a trezit ca cineva ii mananca mancarea si il gadila pe sira spinarii cu pasi mici de picioare goale, murdare si roase de viermi. Era Azaro, un abiku, spirit copil, care se hotarase sa plece din lumea spiritelor si sa ramana o vreme in cea a oamenilor, plictisit de nesfarsita transhumanta intre lumea viilor si cea a nenascutilor.

M-am nascut [...] pentru ca intre venirile si plecarile mele, marile cicluri ale timpului s-au strans in cele din urma in jurul gatului meu. M-am rugat pentru ras, pentru o viata fara foame. Mi s-a raspuns cu paradoxuri. Ramane o enigma cum s-a intamplat ca m-am nascut zambind.

Si Azaro, cu picioarele in lumea oamenilor si cu mintea in cea a spiritelor, bantuit de fantome si haituit de oameni, traieste in forma unui baietel urat si cam ciudat intr-o familie saraca lipita, care isi duce existenta de pe o zi pe alta, impartind aceeasi saltea, mancand mancarea saracacioasa din acelasi castron, zi dupa zi de truda pentru viata prin praful unui sat uitat de civilizatie in Nigeria.

Zi de zi se duce la bodega locala, pentru ca aduce noroc si clienti noi in bar. Primeste supa de ardei, cate un paharel de vin de palmier si o palma dupa ceafa cand spune ca vede spirite. In general nu face nimic, nu are asteptari, nici sperante, e contemplativ si rabdator, ii place mult sa se plimbe prin sat si prin padurea tropicala.

... o carare care duce catre mlastini si mocirle si padurea formata din arbori iroko si mahon. E gunoi peste tot si flori ciudate si iarba salbatica si ciuperci care arata malefic cresc din abundenta deasupra mlastinilor.

In timp ce el haladuieste prin fascinanta lume a oamenilor cu burta din ce in ce mai umflata de foame, maica-sa se afunda zilnic in vartejul comercial al pietelor, incercand sa vanda maruntisuri care sa ii poata permite sa cumpere mancare pentru seara, neaparat o rola de tantari, tigari pentru barbat si o sticla de ogogoro.

Aerul era saturat de mirosuri si arome de legume stricate, de fructe proaspete, de carne prajita, de peste puturos, de pene de pasari salbatice si papagali impanati, de baliga de vaca si de pamant secetos parfumat [...] radacini galbene, albastre, tuberculi roz, un craniu de maimuta, capete uscate de vulturi plesuvi si ibisi, laba inspaimantatoare a unui leu, niste aripi de vultur [...] femeile noii biserici africane, purtand sorturi albe, profeti cu roua si frunze in par si panze de paianjeni in barbi, cu ochii dementi incetosati de viziuni, vrajitori cu macete facand sacrificii de cocosi rosii [...] barbati care vindeau amulete din corali si piepteni de lemn si turturele si veste din panza, femei ce vindeau role pentru tantari si oglinzi magice de dragoste si felinare de vant, iar niste vraci tinand caprele in lese se rugau pe presurile lor albe. La o rascruce de drumuri era o incaierare.

Nu toata viata e atat de banala in satul lui Azaro. Au loc miscari sociale, cand apar doua partide ce incearca sa isi castige electorat - partidul bogatilor si cel al saracilor; fotograful local are rol de gazeta, iar vecinii se implica activ in viata oricarui alt vecin, cu atat mai mult daca are necazuri, iar ceata de copii burtosi si costelivi se joaca intr-un microbuz ars de pe maidan.

Bodega doamnei Koto e centrul celor mai interesante certuri, batai si intalniri misterioase, pana cand se transforma in bordel, iar cand doamna Koto isi trage si curent electric, preotii ii afurisesc localul, damnandu-l pe vecie pentru napasta electricitatii, care este, dupa cum se stie, opera diavolului, mai intai aprinzi un bec (ciudata lucrare, nici nu-ti poti aprinde tigara de la el), apoi dai foc la tot pamantul.

Toata istorisirea e spusa chiar de Azaro, cu un ton inocent si matur, de copil batran, si e fascinanta prin pasajele sale descriptive care te fac sa simti fiecare ghimpe din picioarele lui Azaro, fiecare lovitura de pumn data adversarilor de tatal sau, boxerul local, Tigrul Negru, aroma supei de ardei si picaturile de ploaie care curge prin acoperis in sezonul ploilor.


Povestea Drumului infometat (1991, premiat cu Booker Prize), spusa intr-un stil apropiat de realismul magic, pe care insa Ben Okri il respinge ca apartenenta literara, preferand sa se incadreze intr-un fantastic contemporan, e prima parte dintr-o trilogie. Povestea lui Azaro, copilul spirit, continua in romanele Songs of Enchantment (1993) si Infinite Riches (1998).

Drumul infometat a aparut la Editura Univers in 2009, in colectia Romanul Secolului XX, 49,90 de lei.

Il mai puteti citi pe Ben Okri si in colectia Cotidianul, la care s-a tradus romanul In Arcadia.

Poti castiga un exemplar din Drumul infometat participand la concursul de aici (valabil pana pe 13 ianuarie)