Carte: Copilaria la romani, Adrian Majuru
Fundele supradimensionate, ciorapii pana sub genunchi, calutul de lemn, portretele alb-negru, uniforma de la scoala sau din armata, jocul de-a capra sau de-a saua. Lucruri despre care auzim din ce in ce mai rar, din amintirile vagi si incetosate ale bunicilor.
Ei bine, Copilaria la romani si-a propus sa descopere cum isi cresteau romanii odraslele, in functie de varsta si cronologie. Iar pentru ca subtitlul volumului este Schite si tablouri cu prunci, scolari si adolescenti, am fost sedusi de pozele care se gasesc din abundenta intre paginile cartii.
Asa cum ne asteptam, am gasit dovezi clare ca perioada copilariei din anii 1800 pana in era comunismului era total diferita fata de actualitate. Am apreciat foarte mult munca aproape titanica depusa de Adrian Majuru pentru a se documenta in vederea realizarii volumului, mai ales avand in vedere ca nu se cunosc prea multe despre atmosfera "imbietoare si pestrita" de acum doua secole.
Va recomandam cartea pentru ca noi am aflat o sumedenie de lucruri interesante, pe care altfel le-am fi putut doar banui sau intui, bazandu-ne numai pe informatii despre alte tari. De exemplu, ne-a trezit interesul faptul ca la sfarsitul secolului al XIX-lea, romanii nu prea considerau gradinita utila. Aproape jumatate dintre copiii inscrisi se vedeau nevoiti sa renunte, pe parcurs, la acel model institutional, caruia parintii nu prea ii gaseau rostul. Totusi, cei care ramaneau erau tratati cu "blandete", acesta fiind termenul-cheie in jurul caruia gravitau regulile: parintii trebuiau sa fie instiintati de orice lucru, oricat de grav, cu blandete, educatoarea trebuia sa fie un model de blandete, copiii erau rugati sa se poarte cu blandete unii fata de ceilalti. Gradinitele de copiii au devenit gratuite si obligatorie abia in urma unei reglementari din 1910.
Ne-a placut si nu prea faptul ca nicio fotografie nu era surprinsa spontan. Toate portretele copiilor sau tablourile patriarhale erau rezultatul unor studii si pregatiri indelungate, lucru care - stim cu totii - nu se mai intampla la fel si in 2011. Dovada? Uitati-va mai atenti la pozele de profil de pe Facebook ale prietenilor vostri care au copii si un amarat de telefon sau aparat foto.
Volumul ne mai poarta apoi prin anii puterii populare, in care scoala devenise un motiv de adevarata nevroza. Abia atunci incepeau si copiii saraci, de tarani sau muncitori, sa aspire la un altfel de viitor, gasind in scoala salvator si calau, informatie versus vesnica rusine de a fi batjocorit sau nedreptatit pentru ca altii se imbracau mai bine (uniformele au fost introduse ulterior). Am aflat ca parintii lui Mircea Eliade erau deosebit de intelegatori, ajutandu-si copilul sa treaca peste corigente. In schimb, altii nu erau la fel de norocosi. In acea perioada au fost inregistrate foarte multe sinucideri din cauza esecurilor scolare:
"(...) cazul unui copil de 12 ani care s-a spanzurat pentru ca la sfarsitul anului scolar a fost clasat al doilea, si nu primul. Un baiat de 8 ani se arunca de la etaj pentru ca a fost pedepsit la scoala cu o ora de arest. O fata de 12 ani si un baiat de 9 ani se ineaca pentru ca au capatat note proaste la scoala. (...) O fata de 18 ani se otraveste cu cocaina pentru o singura dojana parinteasca".
Zece autori incheie volumul ilustrand copilaria in zece lumi total diferite, de o savoare inedita.
1. Radu Marculescu, Copilarind intr-o lume de mosieri;
2. Ioan Buradel, Copilarind intr-o familie de functionari;
3. Serban Milcoveanu, Copilarind intr-o familie de intelectuali;
4. Marian Ionaschita, Copilarind altfel;
5. Dinu Zamfirescu, Copilarind intr-o familie de liber-profesionisti;
6. Elena Precupetu, Copilarind intr-o familie de mici meseriasi;
7. Paula Litman, Copilarind intr-o familie de evrei;
8. Sanda Tatarescu-Negroponte, Copilarind in inalta societate;
9. Florica Dimitrescu, Copilarind la margine de oras;
10. Svetlana Bodnaras, "Copilarind" din punctul de vedere al unui pedagog.
Noua ne-a placut mult cartea si v-o recomandam cu multa caldura, mai ales pentru ca e mult mai mult decat o compilatie-document. Marturiile si decupajele din presa si/sau diverse alte surse va vor incanta si va vor face ori sa deveniti nostalgici, ori sa multumiti cerurilor ca v-ati nascut in alta epoca.
Titlu: Copilaria la romani. Schite si tablouri cu prunci, scolari si adolescenti
Autor: Adrian Majuru
Anul aparitiei: 2006
Editura: Compania
392 de pagini + 48 de pagini foto alb-negru
Imaginile provin din: colectiile Muzeului Municipiului Bucuresti, Bibliotecii Nationale si Cercului Militar National; arhivele celor zece personane intervievate, ale domnilor arh. Constantin Matache, Gheorghe Parusi, arh. Cristian Popescu, precum si ale autorului si editorilor cartii; anuarele si monografiile unor scoli si licee bucurestene, volume documentare si reviste (precizate in bibliografie); cele trei volume de Images d'ethnographie roumaine, editate si ingrijite de Tache Papahagi la Bucuresti, intre 1928 si 1934.
Ei bine, Copilaria la romani si-a propus sa descopere cum isi cresteau romanii odraslele, in functie de varsta si cronologie. Iar pentru ca subtitlul volumului este Schite si tablouri cu prunci, scolari si adolescenti, am fost sedusi de pozele care se gasesc din abundenta intre paginile cartii.
Asa cum ne asteptam, am gasit dovezi clare ca perioada copilariei din anii 1800 pana in era comunismului era total diferita fata de actualitate. Am apreciat foarte mult munca aproape titanica depusa de Adrian Majuru pentru a se documenta in vederea realizarii volumului, mai ales avand in vedere ca nu se cunosc prea multe despre atmosfera "imbietoare si pestrita" de acum doua secole.
Va recomandam cartea pentru ca noi am aflat o sumedenie de lucruri interesante, pe care altfel le-am fi putut doar banui sau intui, bazandu-ne numai pe informatii despre alte tari. De exemplu, ne-a trezit interesul faptul ca la sfarsitul secolului al XIX-lea, romanii nu prea considerau gradinita utila. Aproape jumatate dintre copiii inscrisi se vedeau nevoiti sa renunte, pe parcurs, la acel model institutional, caruia parintii nu prea ii gaseau rostul. Totusi, cei care ramaneau erau tratati cu "blandete", acesta fiind termenul-cheie in jurul caruia gravitau regulile: parintii trebuiau sa fie instiintati de orice lucru, oricat de grav, cu blandete, educatoarea trebuia sa fie un model de blandete, copiii erau rugati sa se poarte cu blandete unii fata de ceilalti. Gradinitele de copiii au devenit gratuite si obligatorie abia in urma unei reglementari din 1910.
Ne-a placut si nu prea faptul ca nicio fotografie nu era surprinsa spontan. Toate portretele copiilor sau tablourile patriarhale erau rezultatul unor studii si pregatiri indelungate, lucru care - stim cu totii - nu se mai intampla la fel si in 2011. Dovada? Uitati-va mai atenti la pozele de profil de pe Facebook ale prietenilor vostri care au copii si un amarat de telefon sau aparat foto.
Volumul ne mai poarta apoi prin anii puterii populare, in care scoala devenise un motiv de adevarata nevroza. Abia atunci incepeau si copiii saraci, de tarani sau muncitori, sa aspire la un altfel de viitor, gasind in scoala salvator si calau, informatie versus vesnica rusine de a fi batjocorit sau nedreptatit pentru ca altii se imbracau mai bine (uniformele au fost introduse ulterior). Am aflat ca parintii lui Mircea Eliade erau deosebit de intelegatori, ajutandu-si copilul sa treaca peste corigente. In schimb, altii nu erau la fel de norocosi. In acea perioada au fost inregistrate foarte multe sinucideri din cauza esecurilor scolare:
"(...) cazul unui copil de 12 ani care s-a spanzurat pentru ca la sfarsitul anului scolar a fost clasat al doilea, si nu primul. Un baiat de 8 ani se arunca de la etaj pentru ca a fost pedepsit la scoala cu o ora de arest. O fata de 12 ani si un baiat de 9 ani se ineaca pentru ca au capatat note proaste la scoala. (...) O fata de 18 ani se otraveste cu cocaina pentru o singura dojana parinteasca".
Zece autori incheie volumul ilustrand copilaria in zece lumi total diferite, de o savoare inedita.
1. Radu Marculescu, Copilarind intr-o lume de mosieri;
2. Ioan Buradel, Copilarind intr-o familie de functionari;
3. Serban Milcoveanu, Copilarind intr-o familie de intelectuali;
4. Marian Ionaschita, Copilarind altfel;
5. Dinu Zamfirescu, Copilarind intr-o familie de liber-profesionisti;
6. Elena Precupetu, Copilarind intr-o familie de mici meseriasi;
7. Paula Litman, Copilarind intr-o familie de evrei;
8. Sanda Tatarescu-Negroponte, Copilarind in inalta societate;
9. Florica Dimitrescu, Copilarind la margine de oras;
10. Svetlana Bodnaras, "Copilarind" din punctul de vedere al unui pedagog.
Noua ne-a placut mult cartea si v-o recomandam cu multa caldura, mai ales pentru ca e mult mai mult decat o compilatie-document. Marturiile si decupajele din presa si/sau diverse alte surse va vor incanta si va vor face ori sa deveniti nostalgici, ori sa multumiti cerurilor ca v-ati nascut in alta epoca.
Titlu: Copilaria la romani. Schite si tablouri cu prunci, scolari si adolescenti
Autor: Adrian Majuru
Anul aparitiei: 2006
Editura: Compania
392 de pagini + 48 de pagini foto alb-negru
Imaginile provin din: colectiile Muzeului Municipiului Bucuresti, Bibliotecii Nationale si Cercului Militar National; arhivele celor zece personane intervievate, ale domnilor arh. Constantin Matache, Gheorghe Parusi, arh. Cristian Popescu, precum si ale autorului si editorilor cartii; anuarele si monografiile unor scoli si licee bucurestene, volume documentare si reviste (precizate in bibliografie); cele trei volume de Images d'ethnographie roumaine, editate si ingrijite de Tache Papahagi la Bucuresti, intre 1928 si 1934.
© Copyright Metropotam 2006-2012.
Citeste si:
Saptamana pe bloguri foto - Nasturel, Terente si pastravul
Dupa o pauza cam lunga, Saptamana pe bloguri foto revine, cu imagini nu doar din ultima saptamana fotografica. Un sentiment de luni, dis de dimineata, de la Dungha ....
Rahova - unde, de cand si poate si de ce
Imagine tip a periferiei, atat geografice, cat si sociale, dar si de mentalitate, Rahova a fost mereu la marginea orasului mare, un loc unde se arunca ce nu incapea in...
Tatal interactiv -un produs atragator, cu efecte secundare
Oare cati dintre noi nu si-au dorit un tata care sa le vorbeasca bland, chiar si atunci cand greseau, sau sa le spuna mai des cat ii iubeste? Vestea buna...
Stiati ca #1
...Gradina Icoanei se numea pe la 1400 Lacul Icoanei si ca de acolo izvora Bucurestioaia, un mic rau care se varsa in Dambovita exact unde se afla acum Piata Unirii?...
Fuel the city
Tu ce parere ai?