Carte: Circul din fata casei

Nu lipsesc cartile despre copii si adolescenti in literatura noastra si n-ar avea nici un rost sa va mai recomandam inca una daca n-am fi siguri ca volumul Circul din fata casei aduce ceva nou. Pare o poveste clasica - despartirea de copilarie si intrarea in adolescenta - insa perspectiva e diferita de tot ce ati citit pana acum. Va va aminti, asa cum anunta Andrei Codrescu pe coperta a IV-a a cartii, de Holden Caulfield al lui Salinger. Un Holden Caulfield care creste in comunismul romanesc, cumpara paine pe cartela, descopera cu nemultumire interdictiile din lumea adultilor (dar si deliciile amorului) si se lasa fascinat de lumea circului care isi aseaza intr-o buna zi cortul in mahalaua sa. Toate astea sunt filtrate printr-o subiectivitate alerta, fireasca, iar naratorul nu se grabeste sa judece sau sa primeasca de-a gata cliseele varstei sau pe ale epocii.

Adrian Sangeorzan, Circul din fata casei, Editia a II-a, Editura Curtea Veche, Colectia "Un roman", 2008, 192 p., 22 RON

Reeditarea de la Curtea Veche e binevenita, pentru ca Adrian Sangeorzan nu e un nume foarte cunoscut in literele bucurestene, desi ar avea tot dreptul sa fie. Pentru ca autorul a emigrat in State cu 17 ani in urma si pentru ca e medic - prin urmare n-o sa-l intalniti prea des nici la carciuma de la Muzeul Literaturii, nici in jurii, nici in presa -, vizibilitatea sa are de suferit. La fel si cititorii care trec pe langa cartile lui pe motiv ca n-au prea auzit de acest nume. Bruce Benderson spunea, insa, ca toate aceste "lipsuri" sunt de fapt tot atatea plusuri. Sangeorzan nu si-a propus sa scrie Capodopera, insa isi ia scrisul in serios, asa incat romanul nu sufera de niciun exces. Echilibrat, curgator, dar foarte proaspat, Circul din fata casei te face sa te gandesti la copilarie si adolescenta deopotriva fara incrancenare, dar si fara false idilizari. Exista o inocenta in poveste care nu e doar a varstei, ci si a povestitorului, care se intoarce la firescul varstei fara sa falseze:

"Singurul lucru care nu-mi placea era dresura de animale. Detestam sa vad puternicii lei supusi ca niste pisici fortate sa faca lucruri fara rost. Elefantul de sub geamul meu era transformat in cea mai jalnica creatura. Plangea si nimeni nu observa asta. Plangea natural si mi se parea cel mai fantastic lucru pe care-l facea un animal in arena circului. Seara de seara, cand trebuia sa se urce pe un tambur si sa stea acolo intr-un picior ca un malac stupid silit sa se prostitueze in fata salbaticului nostru targ, isi schimba complet expresia fetei. Ochii ii deveneau tristi si plangea cu lacrimi albe, uriase, care-i curgeau pe obraji si trompa. Eram convins ca elefantul acela avea un suflet in curs de dezintegrare."

Poate ca elefantul Rajah este cea mai neobisnuita fiinta cu care va veti intalni in acest roman - si veti vedea ca el nu e doar o aparitie exotica, ci un adevarat personaj - dar veti mai da peste multe alte personaje memorabile, ale caror potrete nu sunt niciodata liniare sau previzibile, ci compun o galerie de figuri vii printre care e o placere sa-ti petreci cateva ore de lectura.