Carte: Aberatii de bun-simt

Daca n-ati citit inca nimic de Sorin Stoica, n-ar strica sa incepeti acum. Fanii lecturilor cronologice isi pot lua o pauza de la rigoare, fiindca, la Sorin Stoica, nu prea conteaza cu ce incepi. Ce e sigur e ca te prinde din prima. Iar acum prima poate fi chiar ultima, caci Calin Torsan, apropiat al lui Sorin Stoica, spunea ca Aberatii de bun-simt e una dintre ultimele recuperari din scrierile acestuia.

(Sorin Stoica s-a stins din viata acum 2 ani. Intre timp a mai aparut, tot la Polirom, si Jurnalul sau.) E o discutie intreaga daca e bine ca textele ramase dupa moartea autorului sa fie facute publice sau, respectand selectia acestuia, sa ramana pentru cunoscuti. Sunt destule cazuri in care postumele s-au dovedit de o valoare coplesitoare pentru opera cutarui scriitor, dar se pot gasi si contraexemple.

In cazul lui Sorin Stoica, discutia e aproape irelevanta, fiindca scrierile sale seamana intre ele (in Aberatii de bun-simt chiar am gasit un mic fragment pe care il citisem si in Jurnal). Nu ma indoiesc ca, daca nu s-ar fi stins din viata la nici 28 de ani, Sorin Stoica si-ar mai fi "periat" stilistic sau sintactic scrierile inca nepublicate - fiindca O limba comuna, de pilda, cartea sa hibrida - un pic roman, un pic colectie de povestiri - ramane, dupa parerea mea, cea mai reusita carte a sa, inclusiv din punctul de vedere al redactarii.

Aberatii de bun-simt este o colectie de proze scurte (unele chiar foarte scurte), de obicei cu o morala sau o "poanta", procedee aflate in bun acord cu incercarea majoritatii prozelor de a surprinde ineditul deghizat in cotidian. Sorin Stoica si colegii sai de la Muzeul Taranului Roman, Calin Torsan, Cosmin Manolache si Ciprian Voicila, impreuna cu care a mai scos si doua volume colective - Povestiri mici si mijlocii, reeditata recent, si Cartea cu EURI (la care a contribuit si Roxana Morosanu) - se preocupa de datele cotidianului. Cu cat mai anodina secventa, cu atat mai mare provocarea de a-i descoperi sensurile.

Dupa cum va inchipuiti, nu intotdeauna cautarea sensului lucrurilor se incheie cu succes; fara atentie la dozaj si la drumurile pe care o apuca scrisul, isi pot scoate capul din text diverse exagerari, asociatii neplauzibile sau explicatii per se. De obicei, insa, cei 4 autori isi cunosc bine posibilitatile si nu se risca sa strice poanta. In Aberatii de bun-simt, insa, gasim si cateva lovituri in gol, provenite, probabil, din texte care nu erau inca destinate tiparului, ci erau mai degraba niste notite bune de exploatat intr-o viitoare proza.

N-as vrea sa se inteleaga ca avem de-a face cu un text-santier, destinat doar celor curiosi sa intre in atelierul scriitorilor. Aberatii de bun-simt e o carte inchegata, rotunda - pe cat de rotund poate fi un volum de povestiri - si consecventa cu tot ce stiam despre scrisul lui Sorin Stoica: inteligent, direct, fara fandoseli, emotionant uneori, un scris care nu te lasa in pace, care iti vorbeste si care vede lucruri pe care, din graba ori din neatentie, tu nu le vezi tot timpul.

Despre stilul autorului sau despre cat de juste sunt observatiile lui se mai poate vorbi, dar din lectura unei carti de Sorin Stoica ai cel putin doua mari castiguri: ramai cu senzatia ca tocmai ai avut o conversatie foarte spumoasa si vie cu cineva plin de energie si elan persuasiv si incepi sa vezi lucrurile din jur, cele mai banale, in alta lumina decat te obisnuisei sa le privesti, sau incepi sa le si privesti, nu doar sa le maturi cu privirea.