Carol al II-lea : iubiri interzise

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Cu al treilea rege al Romaniei, Carol al II-lea, istoria nu e prea prietenoasa. Din perspectiva iubirilor sale cu tot cu mitologia lor, vlastarul regal de sange albastru a ramas in istorie fie ca "unul din cei mai mari amanti din istoria Romaniei", fie ca "un om bolnav, obsedat", datorita faptului ca suferea de o boala genetica numita priapism, afectiune ce i-a facut un loc aparte in "Istoria amorului la romani" si a compromis in ochii lumi rafinamentul teutonic mostenit de la tatal sau care l-a si dezmostenit si radiat din Casa Regala intre 1925 si 1930.

carol 03

Istoria consemneaza iubirea mostenitorului coroanei cu Zizi Lambrino cu care s-a insurat in secret la Odessa la 25 de ani si, mai tarziu, cu Elena Lupescu. Regele de  Hohenzollern a mai avut si alt amor bine pazit si necunoscut din care s-au pastrat doar initialele: D-ra T.M. 

zizi

Alaturi de tanara moldo-greco-bizantina Zizi Lambrino, fiica unui maior din anturajul Curtii

lupescu elena

Elena Lupescu, a treia nevasta a suveranului, a ramas "iubita pana la moarte"

Prin bunavointa unui bun roman am primit "epistolele" sale de amor catre o misterioasa iubita, a caror retorica sentimentala indica faptul ca era vorba de iubiri interzise. Acestea sunt printre putinele insemnari lasate de Carol posteritatii. Dezgropate din cimitirul trecutului si sterse de praful istoriei, scrisorile sale decupate din Arhivele Nationale - Fond Casa Regala, vorbesc de o iubire scufundata in timp si creioneaza cu condei fin un portret psihologic inedit al celui mai controversat print roman.

carol 04

E posibil ca aceste scrisori sa fie adresate Mariei Martini, o "ibovnica de serviciu" a primei sale tinereti care in octombrie 1921 a restituit corespondenta primita de la principele mostenitor si a primit  o suma de bani contra discretiei fata de toti membrii Familiei Regale. O alta poveste de dragoste, acompaniata de scandaluri, s-a scris intre Carol si Ella Filitti pe care Carol o alinta "Pasarica", iubire "interzisa", consumata in umbra si "ingropata" in taina. 

Arhivele Nationale - Fond casa Regala. Personale, Regele Carol II, dosar III/173, 1911.

D-rei T.M.

Reflexii

E un lucru sau mai bine zis o simtire cu totul necunoscuta an viata cea zburdalnica de azi: aceasta sfanta sublima simtire e «o iubire sincera». Adesea pusumi-am antrebarea: mai exista an zilele noastre o adevarata iubire? Mult am cautat si eram cat pe aci sa asigur ca nu! Cand am avut trista fericire de a auzi urmatoarea poveste si am putut sa ma asigur ca da.

Cunoscusem pe vremuri, antr-un mare oras modern, un tanar ale carui fiori nu se asemana antru nimica cu acea a multimii ce traiesce an societatea de azi. Din varsta cea mai frageda primi de la Mama sa o crestere cat se poate de morala si de pioasa. Aceasta educatie superioara ai daduse un caracter foarte serios si sincer. Cu toate acestea e un tovaras dintre cei mai placuti si era foarte iubit de numerosii sai prieteni. La varsta cand ancep a creste mustatile si cand fataitul unei rochii da tanarului un cutremur, el se nutri de romane si poezii de dragoste care adaugasera o dunga de sentimentalism la celelalte ansusiri morale ale lui.

Pe la varsta de 17 ani ai muri mama. Aceasta ai fu o lovitura angrozitoare, numai ramase nimeni care sa-l iubeasca antr-un mod sincer, frati si surori nu avea, tatal murise de mult, nu-i mai ramasese decat cativa unchi la care nu prea tinea. Catva timp dupa ce se reglase diferitele afaceri ale moartei, unul dintre unchii sai al luase la tara ca sa-l distreze nitel, dupa laudabilul obicei al societatii, de ireparabila pierdere ce o facuse. antr-o zi evenimentul fatal se antampla.

Unul din vecini venise sa faca o vizita unchiului sau si aduse cu el si fata sa, o frumoasa fata, maricica, subtire, cu parul de un brun anchis si cu niste mari ochi albastri, blanzi si misteriosi. Ea avea aproape varsta baiatului, nenorocirea vru ca ea sa fie atinsa de adanca sa mahnire si-i purta un interes deosebit. Avu ideea sa-i zica cateva vorbe dulci si mangaietoare, privindu-l lung si cu multa compatimire. Erau primele vorbe blande ce le auzise de la pieredea mamei iar cand fata parasi casa, i se paru ca-i lipseste ceva, ca parca cineva cu care era obisnuit sa traiasca plecase. Deveni mai posomorat si trist.

Aceasta de a doua lipsa crescu din zi an zi pana ce deveni insuportabila si apoi se linisti ca toate durerile mari, pana ce a doua vizita a vecinului veni sa redeschida rana spre a nu se mai anchide de asta data. Fata obisnuita cu flirtul si cu petrecerea de a fermeca baietii prin frumusetea ei, observase ca produse o impresie asupra tanarului nostru prieten si ancepu a-l fermeca prin toate mijloacele ce le antrebuintea adesea. Ea era ce se numeste «une briseuse de coeurs»; cine stie daca vreodata reusise an crudul ei joc, dar cel putin asta data reusi de minune ea fermeca asa de bine pe baiat ancat el nu mai respira nici traia decat pentru ea.

Ea petrecea de minune de aceasta sclavie si poate tinea la el mai mult decat la ceilalti pe care se osteni cu timpul de el si ancerca o alta victorie mai grea, caci aceasta, cu toate ca reusise pe deplin, fusese prea usoara. El observa ca ea devenea mai putin amabila cu el si an curand se ancredinta de amarnicul adevar.

Durerea lui fu fara seaman si se ambolnavi grav. Ea an timpul acesta al si uitase. Cand se ansanatosi orisice bucurie disparuse din sufletul lui si an loc de inima, nu mai avea decat o mare rana ansangerata.  Viata lui i se paru pustie si fara tel. Se hotara sa se consacre unui ideal analt. asi vandu toate proprietatile si distribui marea sa avere saracilor facand multime de oameni fericiti si deci si mai multi nenorociti. Apoi se facu misionar si se duse an Africa ca sa predice cuvantul lui Dumnezeu salbaticilor.

Din nenorocire clima nu-i fu mai prielnica ca iubirea si muri atins de niste friguri care te iarta si mai putin decat cealalta boala care, astazi, an veacul nostru de ambunatatiri tinde a dispare cu totul, poate pentru fericirea omenirii, cum ar zice unii.

Carol.Sinaia, noaptea de duminica, 2 octombrie 1911”.

 Arhivele Nationale - Fond Casa Regala, Personale, Regele Carol al II-lea, dosar III/172, 1912.

"Dupa bal, D-rei T.M.

...in coltul odaii langa fereastra, o masa de lucru simpla, pe masa o calimara cu cele trebuincioase pentru scris, un vas cu flori, cateva fotografii cu prieteni. O lumanare asezata pe aceeasi masa era singura lumina din odaie. anaintea mesei adancit antr-un jelt si fumand alene o tigareta, era un tanar ce privea lung si anduiosat la  rotocoalele de fum ce se analteau spre plafon.

Cand intrai an odaie si vazui aceasta lugubra priveliste ma apropiai tiptil de jeltul an care se adancise prietenul meu si privindu-l lung ma mirai sa-l vad an halul acesta. an seara cu una si aceeasi fata, cea mai frumoasa din salon, si dansau nebuni de fericire. Cand asi luase ramas bun de la mine, an acea seara, zambea antr-asa fel ancat mi-am zis «iata unul ce nu are griji», si acum al gasesc aici an acest hal! Nici nu bagase de seama cand intrai si nici eu nu m-am anfatisat lui.

Am ancercat sa-i urmaresc gandul si cu acel simt pe care-l au persoanele ochilor un chip, chipul ei! Fumul care-l anconjura lua ancetul o anfatisare mai deslusita, mai reala, o duioasa anfatisare de fata care-l domina, disparea la un nou rotocol, fumul se analta, se deslusea, apoi disparea, si asa tot mai departe. Dar cand patrunse-i an inima lui, ce admirabil poem, ce drama, ce complex de sentimente, ce curaj si ce teama: o simtea asa de aproape si asa de departe ascultand cu anduiosare la cuvintele neansemnate ce-i soptea.

Apoi o vedea adorata, dumnezeita de toti tinerii din salon ca o craiasa anaintea careia toti se anchinau, iar ea trece mandra si dispretuitoare cu un singur gand: sa-l faca pe el fericit, sa-l iubeasca numai pe el. Dar deodata aceasta siguranta al parasea, o stia de fire usuratica, o vedea cu cat se andeparta de el luand mai an seama soaptele de adoratie ce se ridicau an jurul ei; ancepea chiar sa raspunda pe ici pe colo printr-un zambet, si cu cat se andeparta cu atat devenea mai putin o fiinta ideala.

De o data a ajuns anaintea unuia dintre adoratorii ei, se opri si asculta mai cu luare aminte adulatiunile ce-i se spunea, si chiar, oh durere! Raspundea apoi pleca agatata voluptoasa de bratul tanarului. O nemernica, al si uitase! Atunci ai revenea rand pe rand toate povestile ce se spuneau asupra ei si ancepu o crancena lupta an inima lui. Ca an tot de cand iubesti ancrederea anvinse sfiala. Ma aplecai atunci pe jelti si-i sopti: «O iubesti?» El raspunse: «Oh, da, mai mult ca ori si ce. si ea ma iubeste, sant sigur!» Iar eu cunoscand-o, ma gandii: «Oh! Nebunule sa asteptam viitorul!»

Carol, 15 ianuaraie 1912".




2 comentarii vrei sa comentezi?

Carol al II-lea : iubiri interzise
Alex
#1 -

Comentariu nou

jesus... c'moooooon, un pic mai lung mai stufos mai pe profilul metropotamului, oricare-ar fi ala :-/

Carol al II-lea : iubiri interzise
Alin
#2 -

Articolul "Carol II"

Un articol foarte interesant...
Chiar merita sa fie cunoscute datele acelea despre Carol..
Un llucru e clar: De vina este faptul ca a crescut si a fost educat in Romania, spre deosebire de Carol I sau Ferdinand care au venit din Germania...
a facut multe "prostii" in istoria noastra.

d'ale zilei...

Intentionati sa votati la alegerile prezidentiale din toamna?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera