Cand ii dai papucii sefului tau

Demisia echivaleaza cu un act de despartire. Exact ca in relatiile amoroase. Iti pregatesti discursul din timp, anticipezi raspunsurile angajatorului si iti formulezi argumente defensive. Similaritati intre o demisie si o despartire se regasesc si la nivelul reactiilor angajatorului de care decizi sa te rupi intrerupand contractul de munca.

Mai intai regasim angajatorul rational. Ca si un iubit intelept, e intristat de plecarea ta dar iti intelege motivele. Iti doreste tot binele si te incurajeaza sa faci cea mai buna alegere pentru tine. Nu se opune, nu se revolta, ci iti semneaza cu un zambet demisia si iti sustine decizia. Spera ca intr-un viitor apropiat veti mai colabora, respectiv veti ramane prieteni. Vei ramane intodeauna o persoana speciala pentru companie si isi va reaminti de tine cu drag si simpatie.

Simti o mare usurare dupa o asemenea reactie si te amuzi la cate ganduri negre ti-ai facut pana ai pasit in biroul lui. Cand parasesti cladirea, te simti coplesita de un val de libertate care se dizolva treptat pe masura ce te ameninta disperarea ca nu iti gasesti un alt loc de munca, ca nu reusesti sa intri intr-o noua "relatie".

La polul opus il avem pe angajatorul pasional, cel care se simte tradat, abandonat pentru ca il parasesti pentru un job mai atractiv, mai bine platit sau culmea pentru studii in strainatate (ceea ce echivaleaza cu o despartire definitiva si ireversibila). In timpul discutiei cu el, angajatorul trece brusc de la o stare diferita la alta de la manie, la frustrare, la tristete si nostalgie. In pragul disperarii recurge la santaj emotional, iti enumera toate reusitele de care v-ati bucurat impreuna, avantajele pe care ti le-a oferit (concedii extinse, bonusuri salariale si un computer performant). Incearca sa te pastreze promintandu-ti schimbari radicale, un nou inceput, o schimbare de comportament, o remuneratie marita.

Desigur ca exista si angajatorul care isi dorea la randul lui despartirea  si se bucura (desi nu o recunoaste) ca ai avut tu curajul sa faci primul pas. La fel ca si tine a resimtit tensiunea la lucru si poate la randul lui si el a gasit o oferta mai buna (un angajat mai competent, poate mai prost platit sau cineva pe care il tintea de mult). Spre suprinderea ta si oarecare dezumflare (pentru ca nu mai esti in pozitia de victorie), acest angajator nu va incerca sa te convinga sa ramai, sa mentii relatia de munca. Nu va veni cu nicio oferta pe care tu de abia astepti sa o refuzi. O sa iti tina un discurs de dezamagire, insa neconvingator si o sa iti ureze tot binele din lume.

Pe aceasi linie se manifesta si angajatorul indiferent pentru care oricine e inlocuibil. Iti trateaza cererea cu amabilitate si iti impune doar o singura conditie: sa ii gasesti pe altcineva pana pleci.

Ca si in relatiile de cuplu tipologiile sunt nenumarate, asa ca lista ramane deschisa. Si tot la fel ca in viata amoroasa, tu vei fi mereu in cautarea unui angajator ideal la care visai cand in copilarie te jucai de-a doctorul in fata blocului. Un angajator generos, intelegator si flexibil, cu simtul umorului si abilitati de comunicare.