Cafeaua

You can buy me with a coffee

Oamenii sunt de doua tipuri, cei care ii impart pe ceilalti oameni in doua categorii si cei care nu o fac. Aceasta maxima, culeasa de pe internet si demna de un Oscar Wilde reloaded, nu ma poate impiedica sa nu afirm ca oamenii sunt de doua feluri: cei care beau ceai si cei care beau cafea. Afirmatie care nu contrazice existenta celor care nu beau nici ceai, nici cafea si nici a celor care consuma ambele licori cu placere egala.

Nu as merge mai departe incat sa afirm ca barbatii sunt in general consumatori de cafea, iar femeile de ceai, dupa cum nu toti barbatii se uita la meci, iar femeile se uita in oglinda. Totusi, nu-mi pot imagina un cowboy care intra intr-o taverna si cere ceai cu aroma de iasomie. Poate doar intr-un film de Woody Allen. In localurile specializate, ceaiurile sunt insotite de prezentari de genul - Infuzie de Frunze Aromate Nepaleze cu Muguri de Ramurele Sumeriene, Stropite in Amurg de un Calugar Budist Ciung, pe cand cafelele au parte de prezentari simple, la obiect: caffe latte, frappe sau espresso.

Cele cateva zile pe an in care se intampla sa nu beau cafea ma fac sa cred ca sunt dependent de cofeina. Acum multi ani, la prima intalnire a unui curs de "tehnici ale scrisului artistic", Tudor Octavian ne-a spus ca primul lucru pe care trebuie sa-l invatam daca vrem sa devenim scriitori este sa facem o cafea buna. Cafeaua buna e ca si muzica buna, fiecare se regaseste intr-un gen.

Din punctul meu de vedere, nu exista decat un singur tip de cafea valabila: cea facuta la ibric. N-am reusit niciodata sa fac o lingurita sa stea dreapta intr-un ibric, oricat de gros ar fi fost caimacul, desi am doua ibrice profesioniste, unul cumparat din Salonic si unul pentru care am rascolit cateva ore intr-un targ de vechituri din Berlin. Cand intru intr-o incapere unde miroase a cafea, narile sunt cele care spun mmm in locul gurii. Mirosul de cafea transforma orice loc strain intr-un "acasa", fie el si temporar.

In serialul In Treatment, pe care l-am consumat compulsiv in ultima perioada, unul dintre pacienti ii aduce psihoterapetului un automat de cafea ca sa poata bea o cafea decenta in timpul sedintelor. Cafeaua de automat este echivalentul femeii gonflabile. Cafeaua este modalitatea de a face pace cu ziua care incepe, cu locul in care te afli, cu oamenii din jur pe care nu ti-ai dori sa-i vezi neaparat in fiecare zi (valabil pentru cei care lucreaza in birouri). E echivalentul lichid si placut mirositor al unei strangeri de mana sau chiar a unei imbratisari. De aceea, exista pauza de cafea la intrunirile oficiale. Si, nu intamplator, viitorul se ghiceste intr-o ceasca de cafea si nu intr-una de ceai sau in bolul de supa.

Nu e nevoie de prezentari mustind de lirisme si majuscule pentru cafea. Pentru ca inspiratia sau inlocuitoarele ei, relaxarea, creativitatea, cheful de a face ceva, vin dupa primele sorbituri. Nu cred ca am scris vreodata un text fara sa am o ceasca mare de cafea in dreapta laptopului.


Desen realizat de Cornel Gologan

Vezi toate lucrurile care te fac sa spui MMM!