Burma VJ - un documentar despre viata sub teroare si forta presei

Pentru toti cei prezenti ieri la Centrul Ceh a fost o seara intensa. Burma VJ - primul documentar proiectat din seria "Serile la Centrul Ceh" organizate in cadrul festivalului One World - a fost coplesitor.

Dupa proiectie, Marie Zahradnikova - reprezentanta a ONG-ul international People in need si Ashin Sopaka - un calugar budist din Birmania stabilit din 2003 in Germania - au raspuns la intrebarile noastre.

Din pacate, sala Centrului Ceh nu a facut fata numarului mare de oameni, astfel incat mult dintre cei prezenti s-au chinuit sa priveasca filmul stand in picioare.

Documentarul in regia lui Anders Ostergaard este realizat din materiale video ce apartin unor video jurnalisti din Birmania. Pentru acestia camera de filmat reprezinta singura modalitatea de a transmite lumii intregi ororirile care se petrec sub dictatura militara.



Misiunea lor este admirabila in raport cu riscul pe care si-l asuma. Odata prinsi, acesti video-jurnalisti pot fi inchisi pe viata pentru curajul de a documenta o realitate cruda.

Jurnalistii actioneaza discret, isi ascund camera in ghiozdan, se strecoara in randul demonstratilor si traiesc mereu sub teama ca unul dintre militari deghizat in civil i-ar putea surprinde. In ciuda riscurilor si echipamentului tehnic limitat, in Birmania s-a constituit o retea de televiziune - Vocea Democratica a Birmaniei care reprezinta singurul contact nefalsificat al comunitatii internationale cu statul birmanez.

Video jurnalistii transmit prin satelit toate reportajele filmate unei retele din Oslo care le trimite mai departe trusturilor media. In 2007 cand calugarii birmanezi au iesit in strada, Vocea Democratica a Birmaniei s-au alaturat protestului lor si a transmis imagini de la demonstratii marilor canale media.
 
Sursa foto

Imaginile transmise pe BBC sau CNN despre aceasta revolta au fost realizate de video-reporterii birmanezi. Toate reportajele surprind abuzurile regimului miliar. In 2007 in zilele de revolta, pe strazile din Rangoon lumea prinsese din nou incredere si speranta. E deprimant sa privesti cum sperantele lor au fost insa naruite prin gloante.

Impactul nu a fost mare - reactiile comunitatii internationale fiind limitate, in schimb intreaga lume a fost informata in conditiile in care accesul presei este ingradit in Birmania (mai mult in timpul protestelor din 2007 un jurnalist japonez a fost impuscat). Daca despre revolutia din 1988 cand birmanezii si-au cerut dreptul de a vota liber comunitatea internationala a aflat foarte putin, in 2007 video-jurnalistii amatori din Birmania au atras atentia lumii intregi prin materialele realizate de la demonstratii.

La sfarsitul documentarului ajungi sa te intrebi de ce nimeni nu intervine, cine doreste de fapt sa mentina acest regim militar in Birmania, care sunt interesele ascunse? E un film care te face sa meditezi la valoarea libertatii tale pe care poate nu o pretuiesti indeajuns.

La dezbatere, au fost destul de multe intrebari, iar cei doi invitati au raspuns cu amabilitate, desi nu au adus mai multe informatii in plus fata de ceea ce aflasem deja. Singurul moment perturbator a fost interventia unei persoane dubioase care s-a prezentat drept fiind Printul Andrei si a balbait ceva in engleza despre disidentii cehi si Ceausescu.

 

Cei prezenti aseara au putut semna si o petitie pentru eliberarea prizonierilor politici din Birmania, petitie menita sa fie trimisa secretarului general ONU.