Brazda lui Novac la OCS: Muzica pe care o vezi

Este vineri seara, undeva in jurul orei 20:30. Desi e inceput de week-end si la ora asta cei mai multi oameni ar trebui sa fie acasa in fata TV-ului, toata lumea se indreapta spre Fabrica. Acesi oameni nu sunt niste salariati obisnuiti, cu program obisnuit - 5 zile lucratoare, 8 ore pe zi. Ei sunt "fabricatii". Produsul mediului in care traiesc si in care se invart; sunt victimele "fabricantilor". Sunt prezenti la fiecare eveniment din Fabrica sau din locatii asemanatoare, care pastreaza un aer underground si sunt asociate unor cuvinte precum "urban".

Eu sunt unul dintre acesti ciudati oameni. Un pic arogant, dar foarte prietenos, un pic snob, dar foarte tolerant si open minded, stiu o gramada de chestii, dar afisez un aer de whatever sau om cu mintea blank, prajit - m-am adaptat, am fost nevoit. Imi cunosc colegii de fabrica, mai mult din vedere, nu prea stam de vorba.

Deci, iata, e vineri seara, timpul trece si nu mai e ora 20:30, ci 21:00 si, da, ma duc si eu la Underlondon pentru ca o sa fie cool si urban si indie si under, dar mai intai trec pe la OCS, la concertul Brazda lui Novac.

Urc la etaj si incep sa ma simt un pic jenat. Adica, vreau sa zic, genul ala de jena pe care o simti atunci cand mergi la o petrecere data in casa unui prieten si intri intr-o camera in care sunt doar 2-3 oameni care beau suc si nu prea vorbesc. Pacat, m-am gandit, Brazda lui Novac e foarte misto, pacat ca nu au venit mai multi oameni, dar probabil toti semnau condica la fabrica. Concertul inca nu incepuse.

Victor Popescu si Vali Chincisan

Intr-un final, s-au stins luminile si Brazda lui Novac (Victor Popescu) a dat drumul la muzica, iar mana lui dreapta (desi era in stanga, dupa cum bine puteti sa observati in poza de mai sus), asociatul, omul cu vizualul, Vali Chincisan a colorat peretii cu imagini ciudate scoase din subliminal.

Imagini pe pereti, de Vali Chincisan

Pe muzica lui Brazda nu se danseaza in picioare sau in orice caz e destul de greu sa faci asta. De ce? Pentru ca e o muzica desteapta, complicata, de-aia. E o muzica care iti da telefon pe mai multe linii in acelasi timp. E greu sa raspunzi. Unele telefoane sunt doar bipuri, altele au semnal prost, unele sunt greseala, iar altele incep cu 89.89.

Deci, e o muzica desteapta, iar noi, oamenii, gandim, procesam mai bine cand picioarele sunt indoite si posteriorul proptit pe o suprafata plata, de preferat moale. Asta daca va intrebati de ce unii oameni stau pe jos la concerte sau nu danseaza. Este pentru ca ei incearca sa inteleaga. Atunci cand afla raspunsul, dau din cap, ca si cand ar aproba ceva. Mai dau si din picior din cauza starii de excitare pe care ti-o da rezolvarea unei probleme de matematica sau ceva de genul...        

Muzica pe care o face BLN (Brazda lui Novac), electronica/IDM cu ceva influente new wave/dark wave este destul de grea, dar are un efect extraordinar asupra intregului corp. E o muzica pe care o vezi, o vizualizezi, iar visual-ul hipnotic (ca sa nu ii zic proiectie video, ca-mi suna cam aiurea) al lui Vali Chincisan exact asta face: pune pe pereti imaginile pe care le sugereaza muzica lui BNL.

M-am simtit foarte bine la OCS cu BNL, desi erau putini oameni, in jur de 20. Brazda lui Novac si Vali Chincisan - Respect! Abia astept sa ii mai vad/aud.

Am plecat de la OCS si m-am indreptat spre Fabrica. Am ajuns, am semnat condica, mi s-a oferit o bratara, am fost cautat in ghiozdan (unde erau multe carti, lucru care a speriat-o pe gorila de la intrare, probabil traumatizata in copilarie de expresia: Pune-te cu burta pe carte, asa ca mi-a zis: Frateeee!) si am intrat. Inauntru mult lume, puhoi de oameni, "fabricanti" si "fabricati", se muncea la greu, pe rupte, pe branci (mai ales cand s-a facut pogo). Trupele romanesti erau pe scena si au avut bucati care au sunat bine, dar si momente cam penibile, de incepatori, insa care probabil ca o sa treaca cu timpul, banii, faima si experienta pe care o sa le castige. Au urmat cei de la Battant  care au gafat la greu: microfonie, oprit in mijlocul melodiei si reluat de la capat etc. Oricum, prezenta scenica misto.

Dupa, au coborat de pe scena si s-au amestecat prin multime, iar la afterparty-ul semnat Dead Sexy Inc. au facut si ei pogo si au dansat cu noi. La 3 dimineata am plecat extenuat, transpirat, cu un piuit in urechi (nu exista o pastila pentru asa ceva? si acu il aud...), dar in ciudat acestor stari care par neplacute, prima noapte Underlondon a fost smashing, ca sa zic asa. Dar mai multe va zice Ioana.  

Mai multe foto in Galerie