Brand de tara: inventivitatea romaneasca

Daca avem un motiv autentic de mandrie nationala, acesta ar fi inventivitatea. Si nu este vorba acum de inventii si inventatori mai mult sau mai putin celebri ori recunoscuti (Henri Coanda, Petrache Poenaru, Ana Aslan, Nicolae Paulescu, Cantacuzino, Justin Capra, Vuia ori Saligny), desi si acestea sunt motive de mandrie. E vorba de acel simt -nu al inovatiei- ci al imaginatiei creatoare, care rezolva probleme cu ingeniozitate, pe principiul zicalelor sita de matase din coada de caine si a face din rahat bici.


in imaginile de mai sus - un trage-mpinge din doua boturi de masini (cu doua volane!) si rezolvarea ingenioasa a obositoarei probleme "cine merge sa scoata apa din fantana?", doua dintre putinele exemple de "inventivitate pozitiva"


Romanul nu va sta prea mult pe ganduri daca ceva se strica, daca ceva nu functioneza pe placul sau, daca nu incape, daca e prea mare ori prea mic. Ca in bancul cu Dacia reparata cu ciocanul, trebuie sa stii unde sa aplici lovitura de gratie ca sa faci universul sa actioneze in interesul si folosul tau.

Inventivitatea asta nu-i neaparat o trasatura nationala, trebuie sa fim sinceri. O gasesti in diverse ipostaze amuzante si tarile vecine si prietene (Bulgaria, Moldova, republicile ex-iugoslave, Rusia), iar explicatia ei naturala este lipsa dezvoltarii economice care ne-a bantuit atatia ani de comunism si care a adus dupa ea lipsuri si saracie.


N-ai balcon? Nici camara? Ei si ce, SE FACE!


Societatea consumerista tip Brave New World, in care populatia este incurajata sa arunce obiectele la cel mai mic semn de defectiune sau uzare si sa le inlocuiasca cu unele noi, n-a functionat niciodata la noi si nici acum nu da semne ca ar fi pe pozitii. Romanul care a trait in comunism e obisnuit sa fie mesterul drege-tot, care se gospodareste cu resurse putine si care carpaceste dupa posibilitati orice se defecteaza, cu o sarma, sfoara, cu un cui, un scoci, un punct de sudura... si ui' ca merge si asa!

Si cuvantul carpeala este din pacate reprezentativ -din ce in ce mai des- pentru asa-zisa noastra inventivitate. Caci am trecut de faza istetimii si a capacitatii de a rezolva temporar un moment de criza (la dracu', s-a rupt lantul de la wc... sa agat un mouse cu tot cu cablu in loc!... pana cumpar altul) si inventivitatea noastra a ajuns sa se identifice cu momentele tip "Prostia omeneasca" a lui Creanga.


sursa

Frica (sau imposibilitatea) de a cheltui un banut in plus pentru un lucru bun si nou ori pentru o solutie mai potrivita ne aduc in stadiul in care reciclam pana la ultima picatura. Oltcit-ul vechi devine coviltir, buda turceasca devine water closet daca pui deasupra ei un scaun desfundat si-ul colac, poti face gratar mobil pe o roaba sau pe un cos de cumparaturi furgasit de la supermarket, iar daca ti se rupe schimbatorul de viteze (na'... se intampla), il dregi rapid cu doua scanduri batute in cuie (ca soarta omului sarac e sa nu gaseasca nici macar o singura scandura de lungime potrivita cand are nevoie!).

Si iac-asa de la o natie cu potential de "inventatori" ajungem sarantocii din banana republic de pe fail blog:


sursa 1; 2; 3



Si sa ne intelegem, tot inventivitate e sa stii cum sa faci ca sa o iei tu primul, inaintea tuturor prostilor care stau la cozi, la rand, care respecta un gard, o regula... un tramvai.


Cine mai stie ipostaze (ori istete, ori de-a dreptul hilare) de inventivitate romaneasca?