Brand de tara: gropile

Drumuri judetene, nationale, europene sau autostrazi. Ce au toate in comun? Gropile. Mari sau mici, gropile din Bucuresti si din restul tarii sunt atat de numeroase incat nu  ai cum sa le eviti, sa nu dai in ele. Se pare ca groapa este un fel de brand balcanic, pentru ca aceasta problema este prezenta nu doar la noi, ci si in tarile vecine Romaniei ca, spre exemplu, Bulgaria. Cum insa noua nu ne place sa ne uitam in curtea vecinului, o sa vorbim despre sufrageria noastra.

Daca ar fi sa ne gandim la istoria gropii in Romania, nu am putea sa punem degetul pe un anumit an al aparitiei acesteia, pentru ca documente care atesta existenta ei sunt datate inca din vremurile vechi: La Rovine, spre exemplu, romanii au profitat de gropile si hartoapele existente pentru a castiga lupta impotriva otomanilor, sau haiducii care alegeau drumurile cele mai grele (din cauza gropilor) pentru a scapa de potera. Totusi, trebuie sa recunoastem ca au existat perioade de-a lungul istoriei in care eram foarte aproape de a scapa de gaurelele din drum. Ne referim aici la momentul in care, in perioada razboiului mondial, i-am lasat pe specialistii germani sa vina sa ne construiasca niste strazi din piatra cubica, drumuri care au rezistat multi ani (chiar daca nu doar o data s-a trecut si cu tancul peste ele).

Insa, groapa pentru noi este ca Autobahn-ul pentru germani (daca tot am pomenit de ei). Noua ne place de ea si vrem sa avem cat putem de multe. Pe de-o parte, pentru ca micile sau marile gaurele sunt o sursa foarte buna de venit atat pentru consiliile locale, aducand bani mai mult sau mai putin curati din reparatii continue la drumurile publice, cat si pentru companiile de reparatii auto, care au mereu de lucru la lonjeroane sau amortizoare. Ah, si sa nu uitam de magazinele de incaltaminte sau atelierele de reparatii de incaltaminte, ai caror musterii vin sa-si schimbe tocuri sau sa remedieze alte probleme aparute din cauza calcatului prin gropi.



Ca sa ne laudam cu un numar cat mai mare de gauri, noi ne-am obisnuit sa folosim materiale proaste pentru a ne construi drumurile. Prea mult pietris, care la frig si la caldura se contracta si se dilata facandu-si loc in stratul insuficient de zmoala. Sau asfaltarea strazii si apoi saparea acesteia pentru a instala canalizarea (mod de lucru cat se poate de inteligent).

Pentru ca ne pricepem la gropi avem toate marimile, pentru toate gusturile: cele mici si adanci in care tocul cui al unei domnisoare aflata la plimbare se poate rupe ca o crenguta uscata, gropile mari si adanci in care poti sa-ti pierzi usor o roata a masinii, cele intinse, dar nu foarte adanci, numai bune sa-ti testeze amortizoarele sau cele create de mana omului care sunt adevarate cratere nesemnalizate corespunzator si care te pot inghiti cu usurinta impreuna cu masina.

Ca sa ne intoarcem la istorie, poate ca groapa la noi a fost folosita initial pentru a testa intelepciunea, lucru dovedit si de zicala: Prost de dai in gropi, insa, in ziua de azi, acestea sunt atat de dese incat nu ai cum sa le eviti. Datorita motivelor de mai sus, groapa a devenit un veritabil brand de tara si, vor, nu vor, romanii dau in ele.