Brand de tara: Politia kitsch-ului? Avem o urgenta...
Alo? Politia kitsch-ului? Buna ziua, avem o urgenta in Bucuresti... Cum adica ce e urgent? Arde, nu intelegeti? Sa chem pompierii?! Credeti ca trebuie sa punem furtunul pe ei ca pe caini? Atat de drastic? Cum adica EU cu ce sunt imbracata?! Ma luati la misto? Ah, pardon, e sistemul de verificare a apelurilor... Trebuie sa va spun si ce am pe pereti? Nu, nu am mileuri pe televizor...
De fapt nu e deloc de gluma. Avem nevoie de politia kitsch-ului pentru ca, parafrazand un slogan recent, bunul gust o duce rau in Bucuresti. Ca in mai toata Romania, de altfel. Ne balacim in mediocritate calitativa, contrafaceri, artificial, ieftin si urat, de plastic si lamé fantastic. Atat la nivel de produs, cat si conceptual si atitudine.
DEX-ul zice asa: "obiect decorativ de prost gust", sau "creatie de nivel scazut, arta de prost gust, pseudoarta". Desi nu mai este aplicabil doar la arta, kitsch-ul este o notiune legata de estetica, de bun gust, de originalitate, de frumos, sau mai degraba de lipsa acestora, la care se mai aplica si etichetele de ieftin, de pretentios, tipator, artificial, inutil, inzorzonat, penibil.
Cineva spunea odata ca ori de cate ori un salbatic se crestineaza, crestinatatea devine mai salbatica. La fel se intampla si in cazul acesta: cu riscul de a suna snob, kitsch-ul apare la confluenta unei atitudini simple, necultivate, cu arta si frumosul, pe care nu le poate concepe ca abstractiuni separate de existenta de zi cu zi, ci trebuie sa le infuzeze in comun. Asa apar mileurile pe monitorul calculatorului, neoanele la masinile "tunate" si naturile moarte cu prune si struguri, din categoria 10 kitsch-uri nationale.
Kitsch-ul in arta
Si astfel arta se perverteste. Cel mai simplu si la indemana exemplu sunt galeriile afiliate Uniunii Artistilor Plastici. Trec zilnic pe langa una din ele, alaturi de care este si un "magazin de arta". Expozitiile trec, la fel si numele de pe afise, kitsch-ul ramane, orbitor. Cu exceptia vernisajelor, la care vin rudele si piscotarii fripturisti, galeriile "pe stil vechi" sunt goale. Nu intra nici naiba sa vada pseudoarta de un kitsch flagrant care ocupa degeaba spatii valoroase sub caciula de "arta plastica".
E valabil pentru pictura, pentru sculptura, pentru obiecte decorative, pentru arta plastica moderna sau "clasica". Galeriile de moda veche incurajeaza inca un stil de arta prafuit, sontorog si insipid, in detrimentul evolutiei artistice si conceptuale. Cateodata, asa cum s-a intamplat in cazul raposatei Galerii Noi, chiar iau locul unor centre care incearca sa promoveze alternativ forme artistice "de nisa", nici ele fara pacatele lor, ca sa fim cinstiti.
Mai jos: galerie intre expozitii. Parafrazand, niciodata peretele gol nu fu mai frumos sufletului nostru bucuros de moarte
Kitsch-ul e omniprezent in Bucuresti, intins ca o caracatita dolofana din centru pana-n periferie. E in magazinele de "moda", veche sau noua, e in magazinele de "orice produs la 10 lei", e in anticariate, in magazinele de decoratiuni interioare, in vitrine, in artizanate si magazinele de suveniruri.
Cum sa cosmetizezi o vitrina de librarie? Printre Coran si Cartea intelepciunii lui Solomon plasezi, la deruta, statuete aurite chinezesti. Sau, daca e vorba de sectiunea de promovare a Romaniei, care si asa are numai albume cu tarancute si bujori in obrajori pe coperte, mai plasezi la loc de cinste si o fantanita de lemn made in Busteni.
Kitsch-ul vestimentar si de produs e oarecum diferit de cel in arta. Kitsch-ul hainelor si al pantofilor vrea sa vanda drept calitate si stil exact opusul: prost si de prost-gust. In plus, intervin si notiunile de epatant si de costisitor, suprapuse pe statutul social care trebuie racnit din toti porii. Un Logan chel tunat cu xenoane si neoane, cu stickere si cu eleroane, da statut cool, cu sinonimul sau de mahala, smecher (var. jmeker). Astfel, si coolness-ul da in gropile kitsch-ului in ultima vreme.
Vitrina de artizanat, etalon al kitsch-ului: icoane, linguri de lemn, tablouri naive pana la oligofrenie, flori de plastic si tricolorul
Pana si culorile au inceput sa aiba conotatii kitsch: albul omniprezent in vestimentatie, purtat cu ostentativitate indiferent de loc si de vreme, sau auriul si argintiul; materialele odata asociate cu ideea de high class, de eleganta de seara sau de cocktail, lamé-ul, paietele, dantela, catifeaua, odata intrate pe mana plebei si introduse in vestimentatia zilnica, au fost reduse la niste produse comune, ieftine, de proasta calitate, urate si tipatoare.
Plasticul, imitatiile, contrafacerile si surogatele ne sufoca in magazine si ne violenteaza bunul gust pe strada, fie ca sunt o sapca aurie cu paiete asortata la un maieu wifebeater de sub care iese un smoc de par pe piept, fie ca sunt o pereche de pantofi cu toc purtati cu pantaloni de trening portocalii marca adibas.
Tot kitsch este si artistul urban-stradal care se pozitioneaza drept neconventional si "edgy", original si underground, cand in realitate e un stencilist obosit care lucreaza pe comanda vreunui concept "istet", manjind fara discernamant toti peretii, sau un semi-graffer trist care nu vomita decat tag-uri.
Kitsch sunt si festivalurile de arte urbane care nu aduc decat 3 tarabe de fimo si 5 poipoi-isti, si pseudo-evenimentele culturale de nisa care aduna aceeasi mana de urbani trendinezi, care fac un fel de arta de dragul artei, despuiata de vreo valoare didactica, de estetica sau chiar de sens, sablonarda si afectata.
Solutie la avalansa de kitsch nu exista. Eu il vad, tu il vezi, dar pana sa ajungem sa il conjugam la toate persoanele, multa scoala mai trebuie facuta in Romania.
Alo? Politia kitsch-ului? Nu mai veniti... O sa treaca dupa o generatie-doua.
De fapt nu e deloc de gluma. Avem nevoie de politia kitsch-ului pentru ca, parafrazand un slogan recent, bunul gust o duce rau in Bucuresti. Ca in mai toata Romania, de altfel. Ne balacim in mediocritate calitativa, contrafaceri, artificial, ieftin si urat, de plastic si lamé fantastic. Atat la nivel de produs, cat si conceptual si atitudine.
Ce e kitsch-ul?
DEX-ul zice asa: "obiect decorativ de prost gust", sau "creatie de nivel scazut, arta de prost gust, pseudoarta". Desi nu mai este aplicabil doar la arta, kitsch-ul este o notiune legata de estetica, de bun gust, de originalitate, de frumos, sau mai degraba de lipsa acestora, la care se mai aplica si etichetele de ieftin, de pretentios, tipator, artificial, inutil, inzorzonat, penibil.
Cineva spunea odata ca ori de cate ori un salbatic se crestineaza, crestinatatea devine mai salbatica. La fel se intampla si in cazul acesta: cu riscul de a suna snob, kitsch-ul apare la confluenta unei atitudini simple, necultivate, cu arta si frumosul, pe care nu le poate concepe ca abstractiuni separate de existenta de zi cu zi, ci trebuie sa le infuzeze in comun. Asa apar mileurile pe monitorul calculatorului, neoanele la masinile "tunate" si naturile moarte cu prune si struguri, din categoria 10 kitsch-uri nationale.
Kitsch-ul in arta
Si astfel arta se perverteste. Cel mai simplu si la indemana exemplu sunt galeriile afiliate Uniunii Artistilor Plastici. Trec zilnic pe langa una din ele, alaturi de care este si un "magazin de arta". Expozitiile trec, la fel si numele de pe afise, kitsch-ul ramane, orbitor. Cu exceptia vernisajelor, la care vin rudele si piscotarii fripturisti, galeriile "pe stil vechi" sunt goale. Nu intra nici naiba sa vada pseudoarta de un kitsch flagrant care ocupa degeaba spatii valoroase sub caciula de "arta plastica".
E valabil pentru pictura, pentru sculptura, pentru obiecte decorative, pentru arta plastica moderna sau "clasica". Galeriile de moda veche incurajeaza inca un stil de arta prafuit, sontorog si insipid, in detrimentul evolutiei artistice si conceptuale. Cateodata, asa cum s-a intamplat in cazul raposatei Galerii Noi, chiar iau locul unor centre care incearca sa promoveze alternativ forme artistice "de nisa", nici ele fara pacatele lor, ca sa fim cinstiti.
Mai jos: galerie intre expozitii. Parafrazand, niciodata peretele gol nu fu mai frumos sufletului nostru bucuros de moarte
Kitsch-ul in magazine
Aici s-ar putea scrie tratate. Sau, ca sa nu mai ardem gazul, timpul si banii pe prostii, ar trebui sa chemam politia kitsch-ului, sa le spele bine cu furtunul, apoi sa le inchida pentru deratizare.Kitsch-ul e omniprezent in Bucuresti, intins ca o caracatita dolofana din centru pana-n periferie. E in magazinele de "moda", veche sau noua, e in magazinele de "orice produs la 10 lei", e in anticariate, in magazinele de decoratiuni interioare, in vitrine, in artizanate si magazinele de suveniruri.
Cum sa cosmetizezi o vitrina de librarie? Printre Coran si Cartea intelepciunii lui Solomon plasezi, la deruta, statuete aurite chinezesti. Sau, daca e vorba de sectiunea de promovare a Romaniei, care si asa are numai albume cu tarancute si bujori in obrajori pe coperte, mai plasezi la loc de cinste si o fantanita de lemn made in Busteni.
Kitsch-ul vestimentar si de produs e oarecum diferit de cel in arta. Kitsch-ul hainelor si al pantofilor vrea sa vanda drept calitate si stil exact opusul: prost si de prost-gust. In plus, intervin si notiunile de epatant si de costisitor, suprapuse pe statutul social care trebuie racnit din toti porii. Un Logan chel tunat cu xenoane si neoane, cu stickere si cu eleroane, da statut cool, cu sinonimul sau de mahala, smecher (var. jmeker). Astfel, si coolness-ul da in gropile kitsch-ului in ultima vreme.
Vitrina de artizanat, etalon al kitsch-ului: icoane, linguri de lemn, tablouri naive pana la oligofrenie, flori de plastic si tricolorul
Pana si culorile au inceput sa aiba conotatii kitsch: albul omniprezent in vestimentatie, purtat cu ostentativitate indiferent de loc si de vreme, sau auriul si argintiul; materialele odata asociate cu ideea de high class, de eleganta de seara sau de cocktail, lamé-ul, paietele, dantela, catifeaua, odata intrate pe mana plebei si introduse in vestimentatia zilnica, au fost reduse la niste produse comune, ieftine, de proasta calitate, urate si tipatoare.
Plasticul, imitatiile, contrafacerile si surogatele ne sufoca in magazine si ne violenteaza bunul gust pe strada, fie ca sunt o sapca aurie cu paiete asortata la un maieu wifebeater de sub care iese un smoc de par pe piept, fie ca sunt o pereche de pantofi cu toc purtati cu pantaloni de trening portocalii marca adibas.
Kitsch-ul new wave
Nu scapa de kitsch nici noul val de arta si de moda. Targurile de lucrusoare dragalase vintage si hand-made (alti termeni devalorizati) or fi fost simpatice la inceput, cand aveau de partea lor caracterul noutatii si al originalitatii aproximative al celor cativa artisti plastici si modisti. Odata pornit bulgarele, el aduna acum la vale tot felul de nimicuri ieftine si ne vinde drept bijuterii si podoabe artizanale niste gablonzuri din noua plastilina fimo si petice de lana sau piele.Tot kitsch este si artistul urban-stradal care se pozitioneaza drept neconventional si "edgy", original si underground, cand in realitate e un stencilist obosit care lucreaza pe comanda vreunui concept "istet", manjind fara discernamant toti peretii, sau un semi-graffer trist care nu vomita decat tag-uri.
Kitsch sunt si festivalurile de arte urbane care nu aduc decat 3 tarabe de fimo si 5 poipoi-isti, si pseudo-evenimentele culturale de nisa care aduna aceeasi mana de urbani trendinezi, care fac un fel de arta de dragul artei, despuiata de vreo valoare didactica, de estetica sau chiar de sens, sablonarda si afectata.
Solutie la avalansa de kitsch nu exista. Eu il vad, tu il vezi, dar pana sa ajungem sa il conjugam la toate persoanele, multa scoala mai trebuie facuta in Romania.
Alo? Politia kitsch-ului? Nu mai veniti... O sa treaca dupa o generatie-doua.
Comentariu nou
Crezi c-o sa treaca?
Comentariu nou
o generatie sau doua !? Cristina draga esti super-optimista, parol. Gandeste-te numai la generatiile alea de "cocalari" si "printese". Copii lor crezi ca vor invata altceva ????
kitsch vs. mistocareala
@ kitsch new wave : bine zicea cristina petrescu in brand national:mistocareala :
Discreditarile nu mai au la baza argumentatia logica, faptele sau dovezile, ci arma principala e misto-ul. Exemplu. Misto-ul porneste de la detalii de obicei nereprezentative sau de la locuri comune. Cand porneste de la o caracteristica reprezentativa, o ridiculizeaza pana la capat. E adevarat, bascalia nu e greu de inteles. De ce sa te chinui sa storci argumente?
Fata de ceilalti denota de multe ori o lipsa de incredere sau incapacitatea de a admira/intelege. Judeci un om dupa un detaliu vizibil, faci misto de el, fara sa conteze ce e dincolo si lipesti o eticheta.
Intr-adevar, uneori misto-ul pune in lumina mai bine unele lucruri prin esentializare si reducere la un simbol reprezentativ usor recognoscibil. Cat de des se intampla insa ca misto-ul sa prinda exact esentialul?
Traiasca kitschul!!
Traiasca kitschul!!Traiasca kitschul!!Traiasca kitschul!!Traiasca kitschul!!Traiasca kitschul!!Traiasca kitschul!!Traiasca kitschul!!Traiasca kitschul!!Traiasca kitschul!!Traiasca kitschul!!Traiasca kitschul!!