Brand de tara: Mistocareala

Nu ne intrece nimeni la bancuri. Daca in perioada comunista umorul era o forma de supravietuire si refuz al sistemului, acum umorul, sub forma de mistocareala sau bascalie, este pentru multi lentila prin care vad si judeca lumea. Cateodata amuzant, cateodata critic, cateodata corect, cateodata rautacios, mereu carcotas, fenomenul mistocarelii este contagios in cadrul grupurilor si nu numai.

Luam la misto tot ce misca, pozitiv, negativ, nu conteaza. Ne place, nu ne place, tot gasim un cusur de care sa ne agatam. Daca nu gasim, transformam o calitate in subiect de bascalie: "uite-l ma si pe desteptul asta. Ia uite cate carti a citit, prostu'! Si uite-l ma cum vorbeste, zici ca-i la teveu" sau "moooa, uite cum arata proasta asta" (bineinteles, fara sa fi vorbit vreodata cu ea).

Nu e o chestiune doar de educatie. Mistocareala, imbracand forme de la grosolanie pana la comentarii "subtile", se vede atat in viata de zi cu zi, cat si la tv sau in viata politica. O folosesc si cei cu patru clase, o folosesc si cei cu patru facultati. Se vede in emisiuni cum e "In gura presei" a lui Mircea Badea, campion al bascaliei fara substanta, se vede in laptop-ul lui Stan, se vede in declaratiile flegmatice ale lui Oprescu, in atitudinea lui Basescu, striga tare in orice dezbatere politica sau e substrat pentru actiuni ce teoretic au alta miza.

Discreditarile nu mai au la baza argumentatia logica, faptele sau dovezile, ci arma principala e misto-ul. Exemplu. Misto-ul porneste de la detalii de obicei nereprezentative sau de la locuri comune. Cand porneste de la o caracteristica reprezentativa, o ridiculizeaza pana la capat. E adevarat, bascalia nu e greu de inteles. De ce sa te chinui sa storci argumente?

Fata de ceilalti denota de multe ori o lipsa de incredere sau incapacitatea de a admira/intelege. Judeci un om dupa un detaliu vizibil, faci misto de el, fara sa conteze ce e dincolo si lipesti o eticheta.

Intr-adevar, uneori misto-ul pune in lumina mai bine unele lucruri prin esentializare si reducere la un simbol reprezentativ usor recognoscibil. Cat de des se intampla insa ca misto-ul sa prinda exact esentialul?


Brand de tara: fiorul religios
Brand de tara: consumerismul
Brand de tara: mocangeala
Brand de tara: datul cu parerea
Brand de tara: kitsch-ul
Brand de tara: lenea
Brand de tara: folclorul
Brand de tara: reporterul special de teren
Brand de tara: homofobia