Brand de tara: Lenea

Mi-e lene sa scriu articolul asta. De fapt, mi-e lene sa fac cam orice, as vrea sa stau degeaba la job si sa primesc bani pentru asta. Mi-e lene sa merg la bere cu prietenii, mai bine stau acasa si ma uit la tv, mi-e lene sa imi fac curat in casa, mi-e lene sa raspund la mailuri, mi-e lene sa-mi platesc facturile, mi-e lene sa citesc o carte, mi-e lene sa plec in vacanta, e prea departe si prea complicat, mi-e lene sa merg la vot, mi-e lene sa protestez cand vad ceva incorect, de fapt, stii ce, mi-e lene si sa ma gandesc la ce vad.



Nu numai mie mi-e lene. Muncitorilor care sapa pe strada mea le e lene sa se miste mai cu talent si calc in gropi de luni. Chelnerilor le e lene sa-mi aduca berea mai repede (si mie mi-e lene s-o beau). Parlamentarilor le e lene sa voteze legi. Politistilor le e lene sa prinda infractori. Infractorilor le e lene sa... stai, lor nu le e lene. Medicilor le e lene sa ma trateze.

Ziaristilor le e lene sa se documenteze. Managerilor le e lene sa gandeasca pe termen lung. Vanzatoarelor le e lene sa-ti dea apa plata din frigider. Elevilor le e lene sa invete si profesorilor sa predea. Muncitorilor le e lene sa faca suruburi. Tuturor ne e lene sa ne trezim dimineata. Scriitorilor le e lene sa scrie. Taranilor le e lene sa munceasca pamantul. Tuturor ne e lene sa ne implicam.



"Mircea, fa-te ca lucrezi" a ramas in istoria recenta ca o emblema a lenii mascate. Nici macar nu putem vorbi de un dolce far niente in care toata lumea e fericita. Nu, suntem mereu stresati. Lenea oboseste.  Problema e insa alta. Nu vorbim doar de o lene legata de munca. Uneori explicatii exista: salariile foarte mici, lipsa unui mediu competitiv, management prost, lipsa unor specificatii clare, job-uri luate la intamplare, lipsa motivatiei, rutina.

Vorbim insa, si asta e mult mai grav, de o lene intelectuala. In mod profund, si lipsa de educatie care se vede cu ochiul liber in orice adunare pestrita are la baza lenea si inertia. Ne e lene sa intelegem ca sau sa ne gandim la faptul ca a arunca o hartie pe jos e un lucru urat. Daca ne dam seama, ne e lene sa cautam un cos.

Intr-un sens mai larg, lenea inseamna complacere, inertie. E un fenomen mai profund decat lenea care te face sa nu respecti un deadline, dar mai grav. Cioran ridica in slavi lenea. Intr-adevar, lenea poate fi creativa, poate duce la contemplatie. Asta se intampla rar. :) In cele mai multe cazuri, lenea duce la blazare.

Lenea inseamna refuzul activitatii, al schimbarii si al mersului inainte, oricum s-ar reflecta asta.  Are numeroase nuante, poti vedea pe cineva cu o viata profesionala activa, care munceste mult, dar caruia ii e lene sa mai faca si altceva. Sau invers. Mi-e lene sa ma gandesc la asta e traducerea refuzului de a asculta pe cineva cu o opinie diferita sau de a intelege un fenomen dincolo de coaja lui. Folositul ideilor de-a gata tot o forma de lene e, prejudecatile sunt tot o forma a lenii de a intelege ce e in spate.

Societatea de consum ne face din ce in ce mai lenesi, la toate nivelurile. Cautam confortul, primim informatii de-a gata si cautam siguranta lucrurilor comode.

Generalizarile sunt "licente poetice". Bineinteles ca nu toata lumea e asa. Cei de fata se exclud inevitabil. :)