Brand de tara: Homofobia

Cand vine vorba de toleranta, romanii nu se complica prea tare, mai ales in privinta preferintelor sexuale. De fapt, cu procente precum 4% ar accepta un homosexual ca membru al familiei (de aici), putem vorbi fara teama de homofobie ca brand de tara. Si nu e greu sa ne imaginam cum ar reactiona restul de 96% daca ar afla ca un membru al familiei lor e gay. In cel mai bun caz, ei s-ar informa de pe site-uri al caror motto e "speranta si vindecare pentru homosexuali" (ca si cum preferinta pentru acelasi sex ar fi ca lepra) si ar cauta diferite tratamente - religioase, medicinale, psihiatrice. Si probabil ar si ceda si zicalei la fel de nationale ca si homofobia cum ca bataia e rupta din rai.

Daca au norocul sa nu aiba un gay in familie, zicerile romanesti se extind si asupra spatiului public: aia n-au decat sa fie homosexuali la ei acasa. Nu la noi in bloc, in birou sau in grupul meu de prieteni, ca sa-mi scada prestigiul de mascul forte - machismul fiind un alt brand de tara la fel de cunoscut (si de reprobabil). De fapt, glumele de la birou, chiar si fara sa existe cineva gay in peisaj, despre ce e gay si ce nu e sau despre riscul de a parea gay daca ..., sunt si ele o dovada de homofobie, chiar daca aparent una mai soft decat parerea unui santierist. Raul produs e de fapt acelasi, iar coming out-ul sau chiar mandria e si mai greu de asumat.

Un rau la fel de mare produc si personalitatile publice care se pronunta peiorativ asupra minoritatilor sexuale. Intelegem (sau nu...) faptul ca nu vor sa comenteze pozitiv, progresist statisticile ingrijoratoare privind toleranta romaneasca de teama sa nu le scada popularitatea, dar sa-si creasca cota de piata prin glume despre grupuri sociale anormal de stigmatizate intr-o tara care se vrea civilizata e chiar barbar. Glumele unor Badea, Gadea, Bendeac sau ale Carcotasilor pe tema asta, dar si ale multor altora, ne fac sa ne intrebam daca o persoana gay din Romania chiar poate urmari vreuna dintre emisiunile acestora. Nemaivorbind de a vota pentru politicienii care se scapa si ei la homofobii mai groase sau mai subtile, dupa obraz, tot de dragul popularitatii. Calculul e simplu si, din nou, barbar: pierzi o minoritate, dar castigi o majoritate. Nu da cu virgula.



Atitudinea homofoba a romanilor se vede ca in eprubeta cand are loc parada gay (o manifestare absolut normala in toate tarile civilizate din Europa si nu numai, un semnal de alarma asupra drepturilor firesti de care trebuie sa se bucure in orice stat de drept un cetatean platitor de taxe indiferent de orientarea sexuala si de multe alte lucruri). Nu doar ca apar in paralel cu marsul gay tot felul de alte manifestari ca Marsul pentru Normalitate organizat de Noua Dreapta, care numai normala nu e, dar, daca provoci discutii pe tema asta chiar si cu prieteni apropiati ai sansa sa descoperi rabufniri de homofobie la care nu te-ai fi asteptat.

Intrebarea e ce putem face?. Pentru inceput, sa recunoastem ca homofobia cea mai inversunata indica de fapt o dorinta homoerotica reprimata. Ca oamenii sunt de fapt mult mai diferiti decat ni se pare noua linistitor sa admitem. Si ca acordarea de drepturi civile unei minoritati nu diminueaza cu nimic cultura majoritatii, indiferent daca e vorba de sexualitate, de etnie, rasa, varsta sau de alte criterii a caror valabilitate ar trebui sa se opreasca la delimitari sociologice, nu la judecati de valoare. Si, mai ales, sa incercam sa fim gay-friendly ca sa ne convingem ca nu avem absolut nimic de pierdut.

Citeste si:

Brand de tara: fiorul religios
Brand de tara: consumerismul
Brand de tara: mocangeala
Brand de tara: datul cu parerea
Brand de tara: kitsch-ul
Brand de tara: lenea
Brand de tara: folclorul
Brand de tara: reporterul special de teren