Bonobo @ Becker Brau Live Music Club

Sambata seara, telefoanele suna, prietenii tot ofera scuze bai, eu m-am dus in partea cealalta, ajung acum sau cer explicatii auzi, nu ziceai ca Bonobo o sa fie in Becker?!? Problema lamurita, toata lumea se strange incet, incet la Becker Brau Live Music Club- fostul Why Not (si nu in Becker Brau). La intrare agitatie si aglomeratie, un mare sentiment de deja-vu se asterne... asa era si cand veneam la balurile din liceu.

Spectacolul a fost unul foarte reusit, semn ca lumea apreciaza lucrurile facute cu stil si inovatie, electro+instrumental=<3. Muzica nu te lasa sa stai indiferent, trebuia sa te misti si sa dansezi, macar un pic. Multimea adunata era formata in mare din cunoscatori, care stiau undeau venit si au primit un spectacol pe cinste.

Nu doar Bonobo a fost atractia serii. Multi au venit si pentru Silent Strike (Ioan Titu) care asa cum ne-a obisnuit suna foarte bine live alaturi de String Quartet si Maria Radu. Un prieten mi-a marturisit ca a dat peste Bonobo cautand cate ceva despre Silent Strike. In ceea ce ma priveste situatia a fost inversa. Eu am ajuns sa ascult Silent Strike sau Electric Brother sau Vlaicu Golcea sau Gojira sau Sunday People etc. dupa ce imi formasem urechea cu Marumari sau Casino vs. Japan sau Boards of Canada sau Bonobo.  

In orice caz, muzicii electronice, de cele mai multe ori, ii lipseste mesajul direct, ea mizeaza mai mult pe asociatiile pe care creierele noastre sunt capabile sa le faca pentru a te transpune intr-o anumita stare. Este vorba de o subiectivitate maxima.

Silent Strike a fost o optiune ideala pentru a ne incalzi urechile si pentru a pregati terenul pentru experienta Bonobo, desi cu nimic mai prejos decat trupa englezeasca. Am profitat la maximum de beat-urile, sample-urile, de viorile live si de vocea Mariei Radu.

La un concert de acest fel multimea vibreaza mai subtil decat la cele la care publicul se implica si fredoneaza si el, canta intr-o singura voce sau face valuri ca in galeriile de fotbal. Si asta demonstreaza inca o data ca magnetismul sunetelor exista, mai ales cand in aer plutesc piese ca Deasupra, Words Kill Peolpe, Blue Whispers sau Comfort Me feat. Maria Radu. Alaturarea Ioan Titu & String Quartet a insemnat nu doar un spectacol de "auzit cu urechiile", ci si unul de "vazut cu ochii", caci este destul de captivant sa observi cum ia nastere o piesa compusa electro&instrumente clasice.

Desi spatiul in care a avut loc evenimentul era destul de incomod (trepte unde nici nu te astepti, oamenii din spate nu prea vedeau nimic din ce se intampla pe scena, aerisirea proasta, imbulzeala si coada la bar, jocul de lumini destul de slabut) peste tot numai zambete, fiecare cu trip-ul propriu, cu asociatiile lui, toate amestecate intr-o afisare smart in care outfit-ul se asorteaza cu imageria electrica si cu ochii sclipiciosi, impartiti intre scena si multimea inconjuratoare. 
  



Totusi locul s-a schimbat. Dupa ce intri nu mai dai de sectiune de lounge, canapelele fiind inlocuite cu ceva ce seamana suspect de mult cu o cantina. Sa fie de la miros, de la farfuriile cu varza si carnati? Oricum nu a fost privelistea pe care o asteptam la un concert de muzica electronica. Dar de, meniul era cel din beraria Becker, cu tot cu berea la metru.

In schimb unele lucruri au ramas la fel, aerisirea fiind la fel de proasta. Indiferent de cati oameni erau in incinta era evident ca aerisirea nu mai facea fata inca de cand pe scena era Silent Strike.

Instrumentistii de la Bonobo au pierdut cateva minute bune cu proba de sunet si ne tot tachinau cu intrarile lor pe scena. Oamenii deveneau din ce in ce mai nerabdatori si desi ai fi vrut sa iesi sa iei o gura de aer sau sa iti cumperi ceva de baut, nu vroiai sa risti sa iti pierzi locul. Insa am descoperit ca la etaj, in spatele scenei era loc destul si puteai sa vezi perfect ce se intampla pe scena.


Cu playlist-ul la indemana :) Una din coli a fost "imprumutata" de o fana la sfarsitul concertului

A trecut ceva pana cand s-au strans toti sase membri, Simon Green aka Bonobo (bass, contrabass), Simon Little- clape, Jack Baker- tobe, Ewan Wallace- chitara, Tom Chant- saxofon si Andy Wilkinson-electronics au decis sa inceapa. Din pacate solista nu a putut veni seara trecuta, deoarece era racita si cei dei la Bonobo au fost nevoiti sa schimbe playlist-ul si sa improvizeze.

Adevarul este ca nici nu i s-a simtit lipsa solistei (cu siguranta daca s-ar fi auzit piesa Days to Come cu vocea solistei, Bajka, multimea ar fi fost intr-un si mai mare delir), deoarece au reusit sa compenseze foarte bine lipsa ei si sa se joace cu instrumentele (Simon mereu schimbe chitara cu contrabas-ul, cu clapele sau tamburina) si sa ne insele asteptarile schimband ritmul brusc. Cand o luau agale pe down-tempo, cand veneau cu un beat puternic. Timp de mai mult de o ora am avut sansa sa ascultam un concert instrumental reusit si sa aplaudam cu bucurie fiecare sfarsit de melodie.



Desi nu au interactionat foarte mult cu publicul, de englezii astia sunt mai sobri, nu am avut motive sa ne plangem. Am dus lipsa de i love you Romania, dar in schimb am primit toata atentia lor. Daca ar fi sa ne luam dupa tipul care a dansat aproape tot concertul fix in fata scenei si dupa toti cei care dansau in spatele lui, atunci nici nu ar trebui sa avem nedumeriri asupra succesului trupei.

Pe parcursul concertului Simon Green a facut cateva fotografii publicului si la sfarsit a stat sa isi faca fotografii si cu cativa fani mai indrazneti. Specatcolul in sine a avut noroc cu  muzica buna, altfel la capitolul jocuri de lumini sau efecte speciale primeste numai bilute negre, nimic impresionant nu a ramas pe retina.

Si cu siguranta nu era nevoie de o masina de fum in incinta, care a avut o singura tentativa de a-si intra in drepturi ce-i drept. La cat fum de tigara plutea in club de puteai sa-l tai cu cutitul pentru a-l pastra amintire (pe haine, in par, pe nas), mai bine renuntau la fum si investeau in lumini sau in proiectii.

Oricum, trecand peste toate lipsurile si excesele concertul a fost unul extraordinar. Asteptam cu interes si cu sufletul la gura urmatorul artist Ninja Tune.

Mai multe fotografii in Galerie