Blues de sambata seara

Metropotam se hotaraste aseara sa fie rock. "Bosho-rock", cum zice cineva, si se hotaraste sa se duca in Backstage la Cargo. Intre noi fie vorba, probabil ca dupa 30 de ani perceptia temporala incepe sa fie distorsionata, iar bariera de 40 ti se pare extrem de indepartata si improbabila. In orice caz, desi baietii de la Cargo mai au ceva vreme pana sa fie trecuti prin virtutea varstei la panoul de onoare al rockului romanesc, se urca singuri si linistiti acolo prin muzica lor.

Singura problema este ca metropotamul are de obicei atarnata la gat o extensie a ochiului, sub forma de lentile, celule foto si obiective. Asta de fapt a fost singura problema a domnilor cerberi de la intrare. Impresia proasta ti se face oricum cand intri si incepi sa clipesti sub razele de lumina care reflecta bidirectional, atat din muschii pe care pocnesc tricourile, cat si din capetele rase. Pardon. Si din lantul de aur mai gros decat lantul meu de la usa.

In Backstage nu ai voie cu camera foto. Politica firmei. Nu e vorba de "nu ai voie sa faci poze". Nu ai voie deloc cu camera inautru. (Daca ar fi incaput in buzunar, probabil ca nu am fi avut nici o discutie.) Cand am ridicat problema compromisului, "ok, voi ne lasati cu aparatele foto inauntru si noi promitem sa nu facem fotografii, ce ziceti de asta?",  pe malacii de serviciu s-au umflat putin steroizii pana s-au latit impatratit, au trecut urgent la pertu si la o alta gama de decibeli. Desi metropotamul i-a asigurat ca sta bine cu auzul, conflictul statea sa izbucneasca si a trebuit sa plecam, ca sa nu stergem cu talpile bocancilor lor pantalonii nostri. Metropotam e foarte nevricos. Nici nu stii ce poate face la suparare. Din catelusii aia n-ar mai fi ramas nici matreata.

Sub o senzatie de Saturday night blues, am esuat in Big Mamou, unde ne-am inecat oful ca nu l-am auzit pe Baciu intr-o sesiune de blues cu Electric Storytellers, mai precis Marcian Petrescu si Florin Giuglea, la muzicuta si chitara, care au mai cantat si cu Mike and the blue spirits. Pe cei doi i-ati mai vazut poate pe la Green Hours, in Viking si prin alte locuri. Despre Marcian, Mike Godoroja zice ca "e unul dintre putinii muzicutisti profesionisti la noi in tara", iar despre Florin se spune ca este cel mai tanar si promitator chitarist de gen.






Promitem sa mai mergem, pentru ca ne-a placut mult si muzica, si costumatia lui Marcian (a la George Clooney din O, brother, where art thou), dar numai daca fac ceva cu sonorizarea (cam ascutita pe la incheieturi si cam tare pentru cat de mic e Big mamou).