Billy Idol - Hot in the city last night
Concertul s-a desfasurat dupa principiul: veni vidi vici. Au venit, au
cantat si pe noi ne-au terminat. Nu au existat incidente, scandaluri,
politica si "aproape" nu a existat nici subiectul fotbal (solistul de la ZOB
a adresat niste cuvinte de dulce nationalei italiene). Oamenii nu au stat sa
se uite ca oile la scena. Cu mic - cu mare, toata lumea s-a dantuit si a
strigat cat i-a tinut plamanii. Ce a fost in timpul melodiei Rebel Yell,
nici nu va mai povestesc.
Dar sa incepem cu inceputul. La 19 30 ajungem la Arenele Romane si dupa o intrare semi-organizata (buluceala, dar nimeni nu se calca in picioare), ne postam in mijlocul Arenelor Romane. Cateva zeci de oameni stau in fata scenei, cateva sute pe scaune in tribune si in jur de 1000 stau la coada la tonetele de bauturi. Observ o imbucuratoare lipsa de personaje fitzoase. Publicul este format atat din tineri (20-30 de ani) cat si din adulti de peste 30 de ani. Prin tribune se ascund si cativa copii mici si am vazut chiar si o femeie insarcinata, imbracata cu un tricou Iron Maiden cat mai larg, bineinteles.
La ora 20 ZOB urca pe scena. Le facem cu mana de la coada pentru bere. In timp ce Vlad isi deplangea relatia cu "prietena lui pe care toata lumea o vrea", mai multe domnisoare in rochite albe pe care scria Pall Mall incercau sa inspire oamenii sa se inscrie la un concurs. Haios ca Pall Mall s-au trezit tocmai la un concert pop-rock, punk sa-si faca promotie.
La ora 20:40 ZOB coboara de pe scena dupa ce au cantat acceptabil. Sunetul nu a fost grozav, in schimb au avut o atitudine de punkeri semi-revoltati de starea actuala societatii. Exemplu: "Base! Adu naibii trupele din Irak!", indemn adresat de catre solist presedintelui.
La 21:00 urca pe scena the one, the only, Billy Idol. Publicul raspunde aproape mecanic cu chiote de bucurie si batut din palme. Instantaneu incepe un rock cu sound classic, dar saltaret si topaitul incepe. A doua melodie din play list este "Dancing with myself"* unde se danseaza in toata regula, desi nimeni nu e singur. Billy danseaza si el pe scena, cu miscari de Sex God auto-proclamat. Isi prezinta formatia, apoi se adreseaza chitaristului Steve Stevens: "Ia sa le aratam cum suna un hit". Primele note ale cantecului White Wedding trimit publicul in delir.
Dupa o ora parasim oceanul tumultos al rockului si intram in marea linistita a baladelor. Oamenii buni isi scot mobilele si brichetele. Doar sosise momentul sa cante "Eyes without a face" si "Sweet Sixteen"*. Dupa acest moment de respiro, Idol elogiaza frumusetea orasului Bucuresti si a romancelor oachese. Cuvintele potrivite la momentul potrivit. Fetele din fata scenei bat din gene provocator profitand de contactul vizual pe care il au cu solistul. Restul trebuie sa strige ca sa-i atraga atentia si chiar si atunci, nu prea se vad rezultate. Ce nedreapta mai e si viata asta.
Unul dintre highlighturile noptii ramane solo-ul de chitara al lui Steve Stevens, ce a tinut aproximativ 6 minute. Apoi concertul a mai crescut in intensitate, desi nu credeam ca e posibil, cand Idol a cantat "Jump"* (hitul trupei Van Halen) si apoi propriul "Rebel Yell"*.
Arenele Romane au devenit o gigantica masina a timpului care ne-a purtat inapoi in timp, in anii 80. Urmeaza "Hot in the city"*, moment in care Idol din nou da dovada de diplomatie, alternand refrenul cu versul "Hot Bucharest tonight". La final, 5 chitaristi, in frunte cu Idol cocotat pe o boxa, incheie melodia Mony Mony intr-o explozie de muzica si lumina. Concertul se termina, dar povestea continua.
"See you next year"
(ultima replica adresata publicului roman)
Dar sa incepem cu inceputul. La 19 30 ajungem la Arenele Romane si dupa o intrare semi-organizata (buluceala, dar nimeni nu se calca in picioare), ne postam in mijlocul Arenelor Romane. Cateva zeci de oameni stau in fata scenei, cateva sute pe scaune in tribune si in jur de 1000 stau la coada la tonetele de bauturi. Observ o imbucuratoare lipsa de personaje fitzoase. Publicul este format atat din tineri (20-30 de ani) cat si din adulti de peste 30 de ani. Prin tribune se ascund si cativa copii mici si am vazut chiar si o femeie insarcinata, imbracata cu un tricou Iron Maiden cat mai larg, bineinteles.
La ora 20 ZOB urca pe scena. Le facem cu mana de la coada pentru bere. In timp ce Vlad isi deplangea relatia cu "prietena lui pe care toata lumea o vrea", mai multe domnisoare in rochite albe pe care scria Pall Mall incercau sa inspire oamenii sa se inscrie la un concurs. Haios ca Pall Mall s-au trezit tocmai la un concert pop-rock, punk sa-si faca promotie.
La ora 20:40 ZOB coboara de pe scena dupa ce au cantat acceptabil. Sunetul nu a fost grozav, in schimb au avut o atitudine de punkeri semi-revoltati de starea actuala societatii. Exemplu: "Base! Adu naibii trupele din Irak!", indemn adresat de catre solist presedintelui.
La 21:00 urca pe scena the one, the only, Billy Idol. Publicul raspunde aproape mecanic cu chiote de bucurie si batut din palme. Instantaneu incepe un rock cu sound classic, dar saltaret si topaitul incepe. A doua melodie din play list este "Dancing with myself"* unde se danseaza in toata regula, desi nimeni nu e singur. Billy danseaza si el pe scena, cu miscari de Sex God auto-proclamat. Isi prezinta formatia, apoi se adreseaza chitaristului Steve Stevens: "Ia sa le aratam cum suna un hit". Primele note ale cantecului White Wedding trimit publicul in delir.
Dupa o ora parasim oceanul tumultos al rockului si intram in marea linistita a baladelor. Oamenii buni isi scot mobilele si brichetele. Doar sosise momentul sa cante "Eyes without a face" si "Sweet Sixteen"*. Dupa acest moment de respiro, Idol elogiaza frumusetea orasului Bucuresti si a romancelor oachese. Cuvintele potrivite la momentul potrivit. Fetele din fata scenei bat din gene provocator profitand de contactul vizual pe care il au cu solistul. Restul trebuie sa strige ca sa-i atraga atentia si chiar si atunci, nu prea se vad rezultate. Ce nedreapta mai e si viata asta.
Unul dintre highlighturile noptii ramane solo-ul de chitara al lui Steve Stevens, ce a tinut aproximativ 6 minute. Apoi concertul a mai crescut in intensitate, desi nu credeam ca e posibil, cand Idol a cantat "Jump"* (hitul trupei Van Halen) si apoi propriul "Rebel Yell"*.
Arenele Romane au devenit o gigantica masina a timpului care ne-a purtat inapoi in timp, in anii 80. Urmeaza "Hot in the city"*, moment in care Idol din nou da dovada de diplomatie, alternand refrenul cu versul "Hot Bucharest tonight". La final, 5 chitaristi, in frunte cu Idol cocotat pe o boxa, incheie melodia Mony Mony intr-o explozie de muzica si lumina. Concertul se termina, dar povestea continua.
"See you next year"
(ultima replica adresata publicului roman)
© Copyright Metropotam 2006-2012.
Citeste si:
Update Billy Idol
Anii '80. Care este primul lucru la care va ganditi cand cineva indica perioada asta? Ceausescu? Cozi interminabile la pateu, ulei si zahar? Sau poate casete cu muzica...
Limp Bizkit si Queensryche se muta la Arenele Romane
Iti mai aduci aminte acum cateva luni cand am anuntat prima oara ca vin Limp Bizkit in Romania locatia concertului era Arenele Romane? Cand au aparut mai multe informatii despre...
10 piese gresit intelese de ascultatori
Este normal ca ceea ce a vrut sa spuna artistul si ce intelege ascultatorul (sau chiar criticul) difera uneori. Fiecare avem alte repere, alte backgrounduri sociale si culturale, facem asocieri...
Iggy Pop la American Idol
Am trait sa o vedem si pe asta! Cel putin asa am reactionat prima data cand l-am vazut pe Iggy Pop la cea mai in voga emisiune de talent din...
Fiica lui Jim Carrey a participat la preselectiile American Idol
Te-ai astepta, poate, ca fiica unui actor faimos de la Hollywood sa aiba toate portile deschise. Nu este cazul fiicei lui Jim Carrey , Jane. Ea a participat recent la...
Fuel the city
#1. New comment
hehehe! chestia cu fetele misto a folosit-o si la Exit, cu referire la fetele din Novi Sad, of course. :) se pare ca face parte din playlist.
in plus, la Novi Sad in spatele scenei (dar vizibil perfect din public) era si un grup de fete (selectate probabil pe baza criteriului de mai sus) care au dansat tot concertul in asteptarea momentului de final, cand Billy urma sa le arate cam cat de "Hot in the city" este el de fapt. :)
la fel si faza cu "hai sa le aratam cum suna un hit", plasata exact inainte de "White wedding"
#2. still rocking
eu unul stiu ca am dansat in continuu! billy idol a fost exceptional pentru un tip la 50 de ani, revenit dupa un accident de motor.
a fost ca o intoarcere in adolescenta, in clujul anilor '80, inconjurat de cativa billy lookalikes, rocking pe la petreceri private.
rock'n'roll never dies!
#3. spark half-hearted
hush ..hush...
acu 20 de ani nu-ti placeau gagicile de pe la noi ?