Audio Bullys & Birdy Nam Nam @ Arenele Romane

Imediat dupa ce ni s-au rupt biletele si ne-am facut intrarea pe Arenele Romane, am ramas perplecsi: locul era pustiu, doar noi si inca 10-15 oameni stateam in fata scenei dand din cap pe mixurile romanilor Zicu si Ufe. E adevarat ca era devreme, 21:15, dar totusi ne asteptam ca numarul celor nerabdatori sa-si umple urechile cu basi, beaturi si scratchuri sa fie mai mare.  

Zicu & Ufe

In orice caz, stiam ca pana ca Zicu si Ufe sa paraseasca scena, Arenele Romane se vor umple. Lucrurile au decurs intocmai, facandu-si aparitia nu doar obisnuitele grupulete de hipsteri, ci si hipsterii mai celebri, care par sa-si poarte celebritatea peste tot cu ei, facandu-i vizibili oriunde s-ar afla in multime, astfel ca lumea incepuse sa exclame: "Uite-l pe MC Bean!", "Uite-l pe Nanca!", "Uite-l si pe ala de la Suie (Junkyard)!", "Uite-l si pe ala din B24 (Jean-Lorin Sterian)!".

Zicu si Ufe si-au incins degetele pe platane mai bine de doua ore, incingand si atmosfera si picioarele noastre, aducand totul la o temperatura perfecta pentru gigul francezilor de la Birdy Nam Nam.   

Birdy Nam Nam

Cei patru francezi sunt oamenii care stiu cum sa aduca party-ul la cea mai inalta temperatura, si asta o transmite chiar numele trupei, inspirat dintr-o secventa a filmului The Party, cu Peter Sellers (secventa respectiva: Birdie Num Num), dar o arata si numeroasele premii luate la festivaluri de gen.

Birdy Nam Nam

Un adevarat deliciu pentru iubitorii de muzica invartita la pickup. Birdy Nam Nam insemana de fapt patru Dji (Crazy-B, DJ Pone, DJ Need si Little Mike) aliniati pe o scena in fata a patru platane de unde isi bombardeaza publicul cu scratchuri, beaturi si ii indeamna, asa cum au facut-o si aseara, sa "make some fucking noise!!!".

Birdy Nam Nam

Dupa prezentarea video facuta de Gojira, multimea de oameni a inceput sa stranga randurile in fata scenei si sa-si manifeste zgomotos entuziasmul.

Birdy Nam Nam (visuals - Vali Chincisan)

Show-ul a fost fost completat foarte bine si pe partea vizuala de proiectiile abstracte ce rulau in fundal, semnate de Vali Chincisan. Timp de o ora si ceva, Birdy Nam Nam si-au invartit vinilurile si ne-au aratat ca se poate face muzica live si fara instrumente conventionale. Un sound foarte interesant si ritmat, care a tinut publicul in miscare, iar la sfarsit toata lumea s-a aratat extaziata prin aplauze si fluieraturi si tipete.  Iata si cateva piese pentru a va face o idee sau pentru a retrai evenimentul de aseara: Absesses, Violons, Escape.

Audio Bullys

Au urmat Audio Bullys (Simon Franks si Tom Dinsdale) cu o combinatie noua pentru urechile publicului romanesc: beat-uri si sample-uri de breaks, hip-hop, punk, garage si house. Concertul a inceput cum nu se putea mai bine, cu piesa Snake,  insa cu fiecare piesa care a urmat, totul a scazut in intenstate.    

Audio Bullys

Mult mai putin energici decat Birdy Nam Nam si cu un sunet care s-a auzit cam prost, britanicii nu au reusit sa trezeasca acelasi entuziasm ca trupa precendenta, desi erau cap de afis si multi venisera doar pentru ei. La jumatatea concertului, lumea deja incepuse sa plece.   

Audio Bullys

Nimic spectaculos in show-ul britanicilor, de fapt destul de multa apatie. La un moment dat am avut impresia ca oamenii danseaza avand inca in urechi scratchurile semnate Birdy Nam Nam. Si daca la un moment dat despre Audio Bully se spunea/scria ca sunt veniti de pe alta planeta pentru a salva muzica house, pentru a o revolutiona si pentru a atrage din nou tanara generatie in aceasta directie, in show-ul live de ieri seara nu s-a prea vazut acest lucru.

Desi post-Streets, post-Basemnet Jaxx sau, de ce nu, post-Guy Ritchie, de cele mai multe ori Audio Bullys nu reusesc sa-si depaseasca referintele si sa dea dovada de originalitate. Cativa prieteni impartaseau aceeasi expresie a fetei ca mine, iar cand privirile ni s-au intalnit, mi-au spus cam acelasi lucru: "cam redundanti, deci plictisitori", multe dintre piese sunau cam la fel: un vers repetat obsesiv, gen: Got a Feeling In My Head sau I'm Gonna Take You There, si de fiecare data cam aceleasi beaturi, ca si cand ar fi fost reciclate.

Si daca pe una dintre melodii Audio Bullys ne tot repeta I'm Gonna Take You There, show-ul lor de aseara nu ne-a dus nicaieri, poate doar acasa sau cu gandul la gigul incredibil al celor de la Birdy Nam Nam.

Mai multe poze pe 100eyes