Atât de multe degeaba

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.

Rar weekend mai plin de lucruri în Capitală. Evenimente, chestii, concerte, expoziții, happeninguri, întîlniri, crosuri, marșuri. Gratis ori pe bani, toate alandala, făcute de oriunde de oricine a vrut să facă ceva – mai puțin de către Primărie… nu că eram în ajunul zilei orașului nostru.

Deci, puzderie de șanse să ne simțim bine împreună – dar ce folos! Bucureșteanul de lîngă noi habar n-a avut de ele.

S-a prins că se-ntîmplă ceva prin București doar cînd nu l-a lăsat poliția să treacă cu mașina pe cine știe ce stradă; iar atunci a dat o-njurătură și a luat-o pe altundeva.

Ce ratare uriașă! Ce prăpastie între ce putem face și folosul pe care-l au ceilalți de pe urma noastră!

Bucureșteanul nu-și mai simte demult orașul aproape: pentru că puțin din ce se-ntîmplă i se adresează. Primăria nu-l caută; societatea civilă n-are nevoie de el; și nimic din ce se petrece-n spațiul public nu e vesel, gîndit să-i aducă bucurie și – mai ales – nu ajunge acolo unde trăiește el.

Orice s-ar întîmpla în Capitală, prima reacție a tuturor e să-nchidă o stradă și să devieze un autobuz – făcînd de la bun început evenimentul inaccesibil.

Păstrați orașul deschis, proștilor.