Arta socanta contemporana

Ce se mai intampla in lumea artei contemporane? Tot felul de lucruri ciudate, daca ma intrebati pe mine... Un lucru totusi este evident - frumusetea nu mai are ce cauta in operele de arta.

Exact ceea ce pana acum aproximativ un secol reprezenta esenta artei si a operelor – frumusetea – a fost abolita din lumea artistica. Sau cel putin asta pare a fi parerea majoritatii artistilor importanti ce au un cuvant de spus in lumea artei.  

Artisti influenti cum ar fi Damien Hirst, Marcus Harvey, Chris Ofili, Marc Quinn sau Tracey Emin folosesc materiale neconventionale pentru a transmite mesaje controversate, ce conduc la crearea de opere socante. Dar dupa regula simpla a advertising-ului, any publicity is good publicity, aceste opere, datorita modului socant ales pentru transmiterea mesajului, au numai de castigat. Ele castiga vizibilitate, atentie si in cele din urma si credibilitate.

Avand in vedere faptul ca traim intr-o lume din ce in ce mai blazata si indiferenta, ce a trait si a vazut de acum chiar prea multe, socul si insolitul se gasesc in lucruri din ce in ce mai bizare. Iar in felul acesta arta are de suferit, transformandu-se din for de intalnire a spiritelor deschise si luminate in bazarul vulgar al socului ieftin.

Opera lui Dave Falconer expusa la una din faimoasele galerii ale omului de publicitate si de arta Charles Saatchi, intitulata „Vermin Death Star” este o sfera realizata din corpurile a cateva mii de sobolani morti.

In cadrul aceleasi galerii au fost expuse si opera lui Tracey Emin – „My Bed” ce reprezinta patul artistei, acoperit de cearceafuri murdare pe care se găsesc prezervative folosite, dar si un autoportret al lui Marc Quinn – „Self” ce prezinta mulajul chipului artistului colorat cu sangele acestuia.

Ar mai fi multe astfel de opere de arta ce ar putea fi mentionate, dar reprezentantul cel mai notabil al acestui val de artisti, artistul cel mai important al miscarii intitulate Young British Artists (YBA) inceputa in anii 90, si totodata cel mai bine bine platit artist in viata este Damien Hirst.

El este faimos pentru operele sale de arta ce includ cadavre de animale conservate in formol in recipiente mari de sticla transparenta. In viziunea artistului, un porc transat longitudinal si prezentat in doua recipiente transparente diferite este canalul de comunicare ales pentru a-si transmite mesajul artistic asupra libertatii si a mortii.

Cea mai scumpa lucrare a lui Hirst, vanduta pentru aproximativ 50 milioane de lire sterline este intitulata „For the Love of God” si consta in mulajul de platina al unui craniu uman decorat in totalitate cu diamante si care pastreaza dantura originala a fostului „proprietar”.

Pe langă problemele de credibilitate artistica, de originalitate (Hirst nu a fost primul care sa lucreze cu rechini pastrati in formol) si de rezistenta in timp a operelor sale (multe dintre opere fiind menite dregradarii si descompunerii organice) exista un alt aspect, foarte important in opinia mea, si anume acela al preocesului de realizare efectiva a lucrarilor.

Hirst a recunoscut in mod senin ca la multe din lucrarile sale si-a lasat mai mult asistentii sa se ocupe de majoritatea aspectelor, el contribuind intr-o masura redusa sau chiar deloc.

Sa spunem ca il putem absolvi pe Hirst de vina de a folosi socul numai in scopuri publicitar-comerciale, sa spunem ca trecem si peste acuzele de lipsa de originalitate aduse de catre reprezentantii stuckismului precum si peste materialele bizare utilizate in realizarea lucrarilor (animale moarte, cranii, manechine anatomice, biopsii s.a.). Dar faptul ca Damien Hirst nu isi realizeaza singur lucrarile chiar nu vad cum ar putea fi acceptat. Multi artisti apeleaza la ajutorul asistentilor in realizarea de lucrari de amploare, dar in cazul lui Hirst sunt deja prea multe semne de intrebare ce stirbesc credibilitatea artistica.

Prin comparatie, artistii romani se caracterizeaza printr-un stil mult mai retinut, chiar daca arta contemporana romaneasca, la fel ca cea internationala, urmeaza si ea un curs ce pune accent pe utilizarea de perspective noi, insolite, abordari provocatoare, abstractizare sau minimalism.

In orice caz, indiferent de tabara in care va aflati – pro sau contra socului in arta – va recomand sa va dezvoltati sau sa va pastrati interesul pentru arta in toate formele sale si sa vizitati expozitiile artistice din muzeele sau galeriile din Bucuresti si din tara.