Art Object: Red and Blue Chair, Rietveld

Stim ca, indiferent pe ce culmi s-ar avanta designul contemporan, cu greu v-ar face ceva sa credeti ca un scaun poate fi o opera de arta. Mai ales un scaun aparent banal, lipsit de orice gadget-uri si, dupa toate aparentele, si de confort, colorat in nuante care nu se mai poarta de mult. Dar, daca ne gandim ca Scaunul Rosu si Albastru al lui Gerrit Rietveld a fost facut in 1919, ca e unul dintre icon-urile miscarii De Stijl - cubismul neerlandez - si ca si-a pus amprenta asupra designului si a arhitecturii contemporane cam cat si-a pus-o si Mondriaan asupra picturii, e mai usor de sustinut ca Red and Blue Chair e un art object care merita un loc de cinste in istoria artei.

Rietveld si-a construit scaunul pornind de la teoria ca "a sta e un verb", prin urmare sederea intr-un scaun nu trebuie sa fie neaparat statica - iar din teoria asta n-a rezultat, asa cum v-ati putea astepta, un scaun-balansoar, ci un scaun colorat, format din linii drepte si perpendiculare, in care volumele par sa gliseze, desi obiectul e complet lipsit de curbe. De fapt, asta era si ideea - probabil ca realistii din miscarea De Stijl se cam plictisisera de curbele si de decoratiunile Biedermeier ale sfarsitului de secol XIX, asa ca au gandit totul in linii drepte. In plus, miscarea isi dorea sa reconstruiasca multe lucruri dupa Primul Razboi Mondial si sa dea obiectelor o armonie noua, deci si forme cu totul noi. Si, in afara de reactia la trecut, o alta explicatie a felului in care arata Scaunul Rosu si Albastru al lui Rietveld - dar si cele care i-au urmat - e si faptul ca mobila incepuse sa fie produsa industial, iar Rietveld s-a gandit ca n-ar strica sa keep it simple in acest scop.


sursa foto                                                                   sursa foto

In aceeasi idee a simplitatii si a noii amonii, a adaugat si culorile, dupa vreo 4 ani, adica in 1923, urmand indeaproape preferintele coloristice ale miscarii - nu degeaba s-a spus despre scaunul lui Rietveld ca e o replica 3D a tablourilor lui Mondriaan. Intregul ansamblu e gandit asa incat sa tina spiritul treaz - cu alte cuvinte, Rietveld a regandit ideea de confort: un scaun confortabil nu e acela in care poti adormi citind si in care eventual iti versi ceaiul in poala, ci unul in care constiinta sta treaza, intr-un "echilibru dinamic", cum le placea prietenilor lui sa spuna.

Evident ca, fiind declarat o opera de arta, scaunul nu s-a mai produs in masa. E un mic paradox faptul ca nu ne putem aseza tocmai in cel mai influent scaun din istoria secolului XX, dar daca ati incerca s-o faceti, probabil ca paza de la High Museum of Art, Atlanta, unde se afla expus scaunul, ar avea ceva de obiectat, deci nu va sfatuim sa va satisfaceti astfel curiozitatea. Mai ales ca obiectul s-a aflat recent in pericol: in 2008, cladirea din Delft in care se afla scaunul, adus pentru o expozitie, a luat foc. Pompierii au stiut insa cu ce aveau de-a face si l-au salvat cu prioritate. Daca va place foarte tare scaunul sau sunteti curiosi cum se sta in el, puteti cumpara replici, bineinteles, la preturi oarecum ridicole, dar cel mai simplu - si ceea ce l-ar face pe Rietveld foarte mandru, probabil - ar fi sa va mesteriti singuri cate unul, avand in vedere simplitatea designului.