Art Object: Coldplay si Libertatea, calauzind poporul

A fost cenzurat in Turcia, i-a ajutat pe francezi la cumparaturi si a aparut pe coperta unui album Coldplay. Insa pana sa devina prietenul marketingului si dusmanul islamistilor "moderati", "Libertatea calauzind poporul" a fost doar omagiul lui Eugene Delacroix pentru revolutionarii de la 1830.

"Daca nu am luptat pentru tara mea macar sa pictez pentru ea", ii scria pictorul romantic fratelui sau, dupa ce incepuse "Libertatea..." (toamna lui 1830). In iulie 1830, la Paris, avusese loc o Revolutie (cele "Trei zile glorioase"), soldata cu 1000/ aproape 2200 de morti. In urma acesteia regele Carol al X-lea a fost inlocuit cu (mai) liberalul Ludovic-Filip de Orleans. Delacroix insusi provenea dintr-o familie de revolutionari si mai pictase tablouri inspirate din actualitatea dramatica, precum "Masacrul din Chios".


sursa                                                                                  Cele doua tabere si dinamica tabloului (sursa)

Scena se desfasoara pe un fundal de fum, doar silueta Notre Dame amintind de Paris. Costumele revolutionarilor, majoritatea in picioare, reflecta diversitatea claselor sociale care au participat la evenimente. Printre combatanti, si doi copii. Cel din dreapta poarta o bereta pe cap si i-ar fi servit drept inspiratie lui Victor Hugo pentru Gavroche. Femeile si copii au fost adesea "folositi" de romantici pentru a-si sensibiliza publicul.

Iar luptatorii lui Delacroix sunt ghidati de figura unei femei pe jumatate goala, purtand o boneta frigiana si steagul tricolor al insurgentilor. "Libertatea" este o "fiica a poporului, dar prin goliciune aminteste de unele Victorii inaripate din antichitate. Pe jumatate gol, probabil dupa ce a fost jefuit de haine, apare si cadavrul unui soldat. Insa Delacroix ii reda demnitatea, infatisandu-l in postura unui personaj antic.

Trupurile neinsufletite ale militarilor stau culcate, la baza tabloului, simbolizand regimul infrant de insurgenti. Revolutia triumfa si prin... culoare: albul, rosul si albastrul se regasesc impreuna in mai multe zone ale panzei, inclusiv pe tunica unui soldat (vezi foto din stanga jos).


sursa                                                                                           sursa

O Libertate "murdara" si cenzurata

Cumparata de guvern in 1831 pentru a fi expusa in sala tronului din Palatul Luxembourg, panza lui Delacroix a stat cateva luni in muzeul palatului. A fost data jos din cauza mesajului politic inflamator. Tot in 1831 tabloul a fost expus la Salon, unde femeia "cu pielea murdara, cu formele grosiere" a starnit nemultumirea unor jurnalisti.

Mai tarziu, sanii "Libertatii" au fost acoperiti din cauza islamistilor (in 1999, cand tabloul calatorea spre Japonia), iar autoritatile turce au ordonat scoaterea imaginii dintr-un manual. Probleme au existat si pe meleaguri crestine: in Statele Unite, autoritatile din Maine au respins o eticheta de bere inspirata din tablou. Asta pentru ca ilustratia era "lipsita de demnitate sau improprie".

Pictura lui Delacroix nu a fost reprodusa doar in manuale si pe etichete de bere. Fanii Coldplay s-au putut (re)intalni cu tabloul cu ocazia albumului "Viva la vida or Death and All His Friends". Fireste, tot francezii au fost cei mai inspirati de "Liberté": silueta personajului constituie simbolul unui partidulet gaullist, iar capul i-a aparut pe o serie de timbre. Iar pana in 1995, Delacroix, femeia si baiatul stil Gavroche au fost prezenti pe bancnota de 100 de franci.


Eugene Delacroix, autoportret (sursa)

Indiferent ca vrei sa te inspiri din tabloul lui Delacroix sau esti doar curio(a)s(a), poti citi mai multe despre el in engleza, franceza, sau romana (pe scurt). Iar mai multe picturi ale maestrului francez vezi aici.