Animalutele: orasul e al nostru!

In Parcul Izvor a fost mare agitatie azi. Cateii au alergat, pisicile au mieunat si prietenii lor mai mari, gresit spus stapanii (cateodata e chiar invers), le-au mangaiat. In Orasul Animalelor, un eveniment marca Gia, toata lumea, de la cel mai mic pisic pana la cel mai mare catel, s-a jucat si s-a simtit bine.



Scopul principal al evenimentului a fost adoptia, oraselul fiind plin de posesori de patru labute care isi cautau pe cineva pe care sa nu-l lase sa doarma noaptea. :)


Sunt expert in Puppy eyes. Ma iei acasa sau ma mai uit putin?

Scopul secundar a fost socializarea si imprietenirea, oamenii fiind invitati sa-si aduca animalutul in parc sa-si faca prieteni noi. Asa am facut si eu, dar, cum Anton, metropocatelul nostru rozator de cabluri, se bronzeaza pe plaja, la mare, am luat-o pe Dada, o pisicuta care s-a simtit bine de tot acolo, chiar si in lesa si chiar maraind preventiv (ea, nu ei) la cateii de pe acolo.


Dada


Imi place sa vad lumea de sus

Apropos de asta, cred ca ura asta rasiala intre catei si pisici e un comportament indus social. :) Foarte prietenosi erau unii dintre cateii de acolo cu pisicile, mai deragab ele faceau fite, cum le sta in fire.


Nu, nu e Dada, ea a refuzat prietenia catelului, e o pisicuta mica-mica, ce seamana tare bine cu ea


M-as juca si eu putin cu pisicuta aia care doarme acolo.

Era si un stand cu papica, medici veterinari, erau si accesorii si locuri de joaca. Erau si multi oameni care iubesc animalele si care au grija de ele, care poate le-au salvat de pe strada si sunt nevoiti sa le dea sau care cautau noi parteneri de joaca pentru cele pe care le aveau deja acasa.




Ne e cald! N-ai aer conditionat acasa sa ne iei si pe noi?

Au fost si concursuri pentru cuplurile animalut-om, unde fiecare incerca sa demonstreze cine e cel mai destept, mai simpatic si mai ascultator. Sau nu. :)


Suntem mici si adormiti. Dar si cand ne trezim!

Am vazut multe persoane plecand de acolo cu un mai mic sau mai mare nou prieten, asa ca tare bine ar fi sa existe asemenea intamplari mai des. Poate nu ne-am mai plange atat de cainii vagabonzi si pisicile de pe strada ar avea si ele un cosulet pufos. Nu-i asa?