Aleluia, a fost Harlem Gospel Choir

Ingerii de la Harlem Gospel Choir ne-au vizitat ieri seara la Sala Palatului pentru un concert de Sarbatori. Dupa o intarziere de 15 minute, membrii corului au aparut pe scena si au ridicat publicul in picioare, la propriu, de la prima piesa. Au inceput bine, plini de energie si cu "The Lord in them". Dupa primele 2 melodii ale lui Sister Paulice si Jeremy William, a intervenit cel mai simpatic inger al corului care a cantat pe o voce de soprana "buna seara, mersi". Dupa o scurta prelegere spirituala, a continuat cantarea pe voci inalte.



Chiar daca nu esti un fan al genului gospel, nu are cum sa nu te impresioneze ce pot face oamenii astia pe scena. Te miri ca un copil, incontinuu, la cum pot tine acesti artisti o nota atat de inalta atata timp si cum, nu trag nicio gura de aer dupa aceea si continua sa cante de parca abia atunci ar fi inceput piesa. Corul Harlem a tinut publicul (o parte din public) in picioare tot timpul, l-a adus pe scena si a coborat printre spectatori ca sa le cante de aproape, sa ajunga mesajul mai usor si mai repede la destinatar. Toate melodiile aveau un mesaj de pace si o istorioara despre Isus sau Dumnezeu. Ideea principala a acestui concert de Sarbatori a fost : "Jesus is Christmas, not Santa Claus". 

Desi corul si-a dat sufletul pe scena ca sa-si incante publicul, romanii au dat inca o data dovada ca au o cultura primitiva in ceea ce priveste concertele. Putini au fost cei care s-au ridicat la rugamintea artistilor; putini au fost cei care au aplaudat pe ritm si au cantat alaturi de ingeri. Nici nu mai mentionam ca de dans nu prea s-a pus problema. Publicul de ieri seara nu a inteles ca asta inseamna muzica gospel; un astfel de concert presupune implicarea celor din sala.



Credeati (voi cei reticenti) ca oamenii aia au coborat printre voi doar asa, pentru ca nu le mai placea pe scena? Ei bine, nu. Ei asa fac; vorbesc cu spectatorii si se asteapta ca acestia sa le raspunda.

Trecand peste non-cultura romaneasca a concertelor, corul Harlem s-a straduit sa faca o atmosfera vesela si placuta. A reusit la remake-urile Michael Jackson, la care a primit niste semne de la public. Partea cea mai savuroasa a serii a fost cea in care artistii au chemat cativa spectatori pe scena si au cantat cu ei acolo. Prima curajoasa a fost Ana si coincidenta a facut ca ieri sa fie ziua ei; a urmat desigur un "Happy Birthday" gospel style. Ana a ramas pe scena si a dansat la rugamintea corului; mai degraba la rugamintea unuia dintre ingeri, inalt si atletic, care i-a soptit ceva la ureche surorii Ana (nu stim ce).



Dupa Ana, potopul; scena s-a umplut de spectatori tineri care au dansat si au cantat alaturi de ingeri pe piese precum "Celebrate", "We are the world" si "Billie Jean". Pierdut printre oameni mari era si Brother George (Ioan Gyuri Pascu) care cantase mai devreme "O Happy Day" alaturi de cor. Noi am spune ca era lil' bro George pe langa cei 2 metri de ingeri masculi de la Harlem.

Concertul s-a terminat brusc dupa o ora si jumatate de cantece spirituale pe voci minunate. Ciudat, dar publicul a aplaudat (acum s-a trezit sa reactioneze, la final) pana cand Harlem Gospel Choir s-a intors pe scena pentru un bis. Au ales o alta piesa a lui "Mister Michael Jackson", We are the world, melodie pe care au coborat pentru ultima oara in public ca sa imbratiseze si sa "share the love" cu unii dintre spectatori.


Credite foto: Dragos Aliciu
Galerie foto aici.

Noua ne-a placut, a fost o experienta interesanta; am auzit voci spectaculoase, ne-am imaginat cum ar fi sa participam la o slujba unde fiecare ceremonie e un mini-concert si ne-am suparat din nou pe confratii nostri prea statici.