Album: Vita de Vie - "Egon"

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Exista trupe in Romania care fac echilibristica prin muzica si care reusesc, intr-un fel sau altul, sa ramana pe sarma cu umbreluta in mana. Nu le dau jos nici reorientarile publicului, nici varsta, nici schimbarea componentei, dar nici nu ii pune nimeni la insectar, pentru nepoti.
Una dintre aceste trupe este Vita de Vie care dupa 11 ani de existenta a ajuns la al saselea album, despre care vom discuta acum, cu toate ca el a fost lansat in mai, in Laptarie, iar de pe el cel putin doua piese sunt deja intens promovate la radio. De ce am ales tocmai „Egon”? Pentru ca a fost un album asteptat si care merita discutat macar putin.

De la prima piesa ne dam seama ca stilul trupei s-a conservat foarte bine de la „9704” incoace, dar ca, spre deosebire de acest album, pe „Egon” apar numai piese noi. Dupa trei ani de asteptare ele ar trebui sa ne surprinda, sa repozitioneze cumva trupa care, intre timp, a avut grija sa se insurubeze cu incapatanare printre neuronii nostri avizi de muzica buna.

Cu toate acestea, in ciuda structurii omogene, am fost oarecum dezamagita de perseverenta cu care formatia urmareste temele care au consacrat-o, pastrand in acelasi timp sound-ul de chitara (aici ma refer si la tonuri si efecte, dar si la armoniile propriu-zise) fara sa incerce sa aduca neaparat ceva nou.

„Egon” este insa un album ceva mai asezat, mai introspectiv si mai grav. In ciuda riffurilor - destul de grele pe alocuri - nici una dintre piese nu are balansul unor cantece mai vechi precum „Basul si cu toba mare”, pe care pur si simplu incepeai sa dai din cap fara sa-ti dai seama de ce faci. Piesele par mult mai personale, se vorbeste mult de vise, de „ea”, despre lucruri simple care aduc fericirea („Am o chitara deschisa/O foaie nescrisa si/Praf de stele/Pe hainele mele”).

VdV

Deosebite, cel putin ca teme, sunt trei piese, dintre care nici una nu a fost scoasa in fata poate tocmai pentru ca fac nota discordanta cu restul albumului - cu toate ca asta nu e rau deloc, pana la urma: „Un om c-o chitara” (din care numai titlul trimite la batranul folk), „Rasar culori” si „1/2”.

Prima dintre acestea este o piesa in care se combina mai mult acustica lui Despot cu violoncelul lui Ciuplea, doar pe refren apare si chitara electrica. Totusi, ea ramane in background, doar subliniaza, distorsul fiind doar atat de agresiv incat sa umfle putin refrenul. Este un cantec excelent pentru finalul albumului, cu o tematica usor diferita de restul pieselor.

1/2”, pe de alta parte, reprezinta, la prima vedere, doar repetitia unei teme destul de nelinistitoare (piesa are doar un minut) realizate in intregime prin sintetizator. Initial, am avut impresia ca nu reprezinta decat o punte intre „Praf de stele” si „Lasat pustiu”, dar care suna totusi bestial. Apoi am aflat ca este de fapt una dintre surprizele strecurate de formatie pe album: puneti piesa pe reverse si o sa descoperiti un monolog. Un artificiu destul de simplu, dar de efect, mai ales ca, asa cum este pe album, adica inversata, piesa este ascultabila si iti creeaza o stare aparte si fara sa stii ce e in spatele ei.

Rasar culori” este deosebita nu atat prin efectele de care beneficiaza (inclusiv vocea este destul de metalica), cat prin versuri: la inceput auzim doar o insiruire de culori, apoi binecunoscuta poezioara „Melc, melc, codobelc”. Nu sunt sigura: experiment sau graba de a termina un album care s-a lasat destul de mult asteptat? Ultimele versuri explica oarecum ideea piesei: „Cand ma ratacesc/Ma caut in culori”, adica ma retrag in lumea copilariei.

Despre „Zale de matase” si „Praf de stele” nu mai vorbesc fiindca le stiti probabil deja, si daca nu, sunt convinsa ca or sa va placa mult, fiindca sunt ascultabile, genul de piese care pot rula la radio fara probleme. Pe restul va invit calduros sa le ascultati.

Cu toate ca e un album cumintel, desi poate mai intunecat decat restul materialelor Vita de Vie, cu o coperta simpla si sobra (la polul opus fata de „Exxtra”, de exemplu), el este totusi excelent produs (in studiourile proprii), si mai ales o marturie a faptului ca Vita de Vie este inca acolo, neafectata de noile tendinte, adaptandu-se repede la cerintele pietei, dar pastrandu-si fanii. Si totusi, parca mi-e dor de piese-manifest, de spiritul de revolta al primelor albume. Those were the good old days...

Tracklist:

01. Vina
02. Zale De Matase
03. Coltul Meu
04. Incep Sa Pierd
05. Octombrie
06. Alunga Tacerea
07. Poate Ca
08. Visele
09. Rasar Culori
10. In Fata Ei
11. Praf De Stele
12. 1-2
13. Lasat Pustiu
14. Un Om C-o Chitara




Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera