Album - Tonight: Franz Ferdinand

Cum se petrece revolutia muzicala? Peste noapte, o formatie de care n-ai auzit niciodata icepe sa te hartuiasca. De la radio, la televizor, in cluburi, pe net. Iti perforeaza creierii cu refrene care ajung sa te obsedeze. Si nu-ti poti explica exact ce s-a intamplat, pentru ca retetele muzicale par sa fie tare departe de ceea ce ti se invarte in cap.

In ceea ce-i priveste pe cei de la Franz Ferdinand, au reusit sa creeze asemenea probleme existentiale multora. Au lansat un trend care inca se ramifica in continuu, ca o caracatita enorma. Si a fost nevoie de un singur album pentru ca toata lumea sa inceapa sa danseze frenetic pe piese ca "Take Me Out" si sa-si umple playlistul cu indie-rock.

Un inceput bun este insa cea mai mare provocare a unei trupe. Daca nu reusesti sa depasesti ceea ce ai produs cu entuziasm la prima incercare, esti trimis automat pe banca de rezerve, de unde nu mai iesi decat in doua situatii: fie cand scoti un produs mai valoros, fie cand imbatranesti si pleci in turneu prin Europa de Est, pe bani putini, si le canti fanilor nostalgici piesele tineretii lor.

"Tonight" este cea de-a doua incercare a celor de la Franz Ferdinand de a-si depasi propriul debut. Si, in ciuda celor cativa ani in care formatia a stat pe tusa, piesele de pe acest nou album nu ofera nimic in plus fata de "Franz Ferdinand" sau "You Could Have It So Much Better".



Ba mai mult, necesitatea unui progres (chiar si fortat) face ca formatia sa ne livreze, vrand-nevrand, aceleasi tendinte pe care trupe precum Bloc Party le-au exploatat deja in ultimul timp: influente disco, dub versions, sintetizatoare si zero spontaneitate. Sentimentul ca fiecare piesa a fost compusa ca sa fie vanduta unei anumite categorii de public, ca fiecare sunet a fost gandit pentru a completa perfect un produs gandit dinainte, in detaliu.

De unde si rezultatul, un album care nu te implica in niciun fel ca ascultator. Orice relatie "Tonight" se termina cand nu mai poti sa dansezi.

Prima piesa de pe album, "Ulysses", suna destul de catchy si te duce cu gandul la o scena dintr-un party frenetic si decadent, in care toata lumea danseaza in slow motion. "Turn It On" foloseste aceeasi reteta, doar ca refrenul este ceva mai repetitiv si mai simplu. Iar de la "No You Girls" incolo, deja avem un sablon ritmic.



Daca as asculta tot albumul Franz Ferdinand intr-o seara banala, de club, n-as remarca nicio piesa pe care sa o caut a doua zi, cu cateva exceptii: "Send Him Away", pentru combinatia incitanta dintre versuri si ritmica mai putin sacadata si repetitiva, "Dream Again", pentru atmosfera psihedelica si "Katherine, Kiss Me", o piesa care pare insignifianta la prima vedere, insa e singura care mai recupereaza ceva din sinceritatea si vulnerabilitatea unor cantece mai vechi ca "Fade Together" sau "Eleanor Put Your Boots On".

Daca punem cap la cap toate piesele de pe "Tonight", s-ar putea ca tematica sa-l absolve oarecum de pacate. Tot albumul este de fapt rememorarea a ceea ce s-a intamplat cu o seara inainte. Si asta nu e suficient pentru fanii care au asteptat patru ani revenirea trupei.

De la Franz Ferdinand ne asteptam la o reinventare. Poate data viitoare. Pana atunci, nu uitati ca vin la B`estfest :)