Album: Rome, Flowers from exile
To a generation of destroyers incepe thalasso-terapeutic cu zgomote de la malul marii, valuri si pescarusi, cu instrumente de coarde pe fundal, dupa care ne surprinde cu o recitare misterioasa in spaniola:
una generacion de destructores... seguimos siendo invisibles porque viajamos con poco equipaje; bailando con nuestros ojos cerrados cuanto veces sea possible...
Fragmentul (nu am reusit inca sa aflam cine il citeste) e reluat mai tarziu si in limba romana, in piesa cu o sonoritate neobisnuit de sumbra in contextul general al albumului, A culture of fragments:
Ar fi trebuit sa fii aici cu mine
Am fost creati, antrenati si conditionati sa disparem
Vom sta printre umbre in poienile arzande ca hoti de inchiriat.
Si vom ramane invizibili, vom calatori alene
Si nu ne vom grabi pasul catre lumina
Si vom dansa daca vom putea cu ochii inchisi
De-a lungul granitelor, de-a lungul drumurilor.
Cele doua sunt traduceri ale unei strofe din piesa de rezistenta a albumului, obsesiva The accidents of gesture:
You were meant to be with me, here
For we are built, trained, conditioned to disappear
We shall stay in the shadows, in the meadows afire
As thieves for hire
And we shall remain invisible, for we travel light
For we do not rush toward the light
And we dance if we can with our eyes closed
All along the borders, all along the road
Piesa are niste sonoritati neobisnuite si un fundal neinteligibil, in surdina, de voci care din cand in cand se ridica si devin clare, vorbind in germana sau spaniola. Partea in spaniola e, destul de surprinzator, un fragment din discursul generalului Franco de la terminarea razboiului civil din 1939 (care poate fi ascultat aici): Primero de abril de 1939. La guerra ha terminado.
Partea in germana subliniaza si mai mult ideea expatrierii si a calatorului dezradacinat:
Wir haben unsere welt verloren / Was übrig bleibt schleppen wir jetzt in koffern /Durch halb europa - Ne-am pierdut lumea / Ce ne-a mai ramas tragem dupa noi in valize / Prin jumatate de Europa
...si acest singur amanunt poate schimba interpretarea romanticii piese Odessa, care ar putea parea un cantec de dragoste pierduta, daca nu ar fi despre tristetea nazistului haituit dupa al doilea RM, care cauta azil. (Odessa ar veni deci nu de la orasul de la Marea Neagra, care nu pare sa aiba nicio legatura cu textul, ci de la Organisation der ehemaligen SS-Angehörigen, Organizatia fostilor membri SS).
The secret sons of Europe, o alta piesa puternica, continua aceeasi idee a calatorului, a exilului, poate a fiului risipitor, pe ritmuri spaniole clasice de flamenco, insotite de un crescendo de voci, batai din palme si murmure misterioase.
The hollow self este o alta scurta piesa "carja", care anticipeaza recitativ elemente din Swords to rust - Hearts to dust, Schwerter zu rost – herzen zu staub, pe care o urmeaza o absolut surprinzatoare A legacy of unrest, in care recunosti mai mult din clasicul stil Rome, cu percutie "martiala" si chitara acustica, imbogatit insa cu sonoritati electronice.
To die among strangers incepe cu un cor popular (relativ ininteligibil), dar pe care il banuiesc, in lumina mesajelor de pana acum, legat patriotic tot de vreo revolutie europeana din istoria recenta. Piesa incepe cu aproape aceleasi acorduri ca si The secret sons of Europe si laitmotivul chitarii spaniole e de asemenea acelasi.
We who fell in love with the sea are un mesaj lung si complex, e o piesa lenta si aproape recitata, in maniera caracteristica lui Jerome, care ne povesteste despre o tradare ascunsa, despre viata mereu pe drumuri, "for stillness brings death", "We are the most alive / The most rootless / With whips and chains we cross / The ruins of Europe", intr-un crescendo socio-sentimental care culmineaza cu Swords to rust, o balada in dulcele stil clasic Rome, linistit revolutionara:
We break the windows to breathe. That golden dawn is ours for tonight hesitation is on leave, to wear god down, to flatten him out, to pray to no other, parley with death, to bury the crown, to silence all lovers, we shall turn swords to rust - hearts to dust.
Piesa care da titlul albumului, Flowers from exile, destul de liniara in muzica si tonalitatea vocii, rupe monotonia chitarii simple cu un pian care insoteste versul "Would you ever surrender?", mesajul din subtextul intregului album. Ultima piesa, in schimb, Flight In Formation, bulverseaza definitiv ascultatorul. In primul rand muzical (e foarte epica in constructie), apoi prin mesajul final care concluzioneaza toate celelalte piese cu intelesuri... aproximativ opuse, de renuntare, de retragere, de non-lupta:
be free of whatever they teach, of whatever they preach
free yourself of their entrapments, of their weapons of mass distraction
free yourself from the bondage of time and place and status, for what peace do they give?
what truth do they reveal?
what lie do they live?
detach yourself!
for there is a war deep in our hearts and that’s where all battles ought to be fought
come here, lower your eyes and surrender
In concluzie, Flowers of exile este o lucrare intr-un stil nou pentru Rome, un album extrem de placut, fie ca iti e sau nu cunoscuta muzica lor de pana acum, care ti se insinueaza in minte nu numai prin subtilitatile sonore, cat mai ales pentru tonul trist si resemnat al dorului proscrisului, calatorului, izgonitului, pastorului, celui mereu pe drum, care moare printre straini si isi asteapta marsul funebru (To die among strangers).
Daca ti-a trezit interesul povestea Florilor din exil, poti asculta cateva piese de pe noul album pe pagina de myspace Rome si poate o sa te intereseze si ca o sa ii poti asculta la Bucuresti la Hala pe 12 decembrie, in cadrul unei seri cu un afis extrem de promitator, cu Triarii, ORE si Spiritual Front.

Flowers From Exile (2009)
1. To A Generation Of Destroyers
2. Accidents Of Gesture
3. Odessa
4. The Secret Sons Of Europe
5. The Hollow Self
6. A Legacy Of Unrest
7. To Die Among Strangers
8. A Culture Of Fragments
9. We Who Fell In Love With The Sea
10. Swords To Rust-Hearts To Dust
11. Flowers From Exile
12. Flight In Formation
![]()
© Copyright Metropotam 2006-2012.
Recomanzi?
Citeste si:
Dark Bombastic Evening cu Triarii, Rome, ORE si Spiritual Front in Silver Church
Orice fan an genului neofolk si martial industrial trebuie sa fi asteptat cu sufletul la gura concertul de aseara din Silver Church, Dark Bombastic Evening , mai degraba un maraton...

Album: Rome, Nos chants perdus (2010)
Trupa (sau mai degraba duo-ul) Rome , adica Jerome Reuter si Patrick Damiani, si-a inceput cariera in registrul neofolk-ului martial, cu trei prime albume ( Nera, Confessions d'un voleur d'ames...
Interviu: Jerome Reuter, Rome
La inceputul anului pe blogul de MySpace si site-ul Rome a aparut un anunt laconic si misterios, prin care Rome anunta ca anuleaza orice aparitie live pe anul 2010 si...

Dark Bombastic Evening cu Spiritual Front, ORE, Rome si Triarii
UPDATE: concertul s-a mutat in Silver Church Kogaionon anunta pentru decembrie, ca sa avem timp sa ne bucuram in asteptare jumatate de an ;-), un concert extraordinar,...
Muzica, gen: Neofolk
Pentru ca se apropie cu pasi repezi unul dintre cele mai asteptate evenimente din iarna asta pentru fanii genului de mai sus, mai precis multi-concertul Dark Bombastic Evening din Silver...







#1. Rome
Albumul e intr-adevar superb si rupe Masse Mensch Materialul din 2007 dar...am evitat sa comentez cand a aparut articolul asta din cauza playerului automat. Come on, autoplay ? Moda era prin 2005, put it out, it's annoying :P (mai ales ca nu-i prima data)
Altfel, buna recenzia.
#2. Comentariu nou
Imi pare rau, cand am facut cronica nu am gasit We who fell in love with the sea decat acolo, in forma aia cu autoplay. L-am inlocuit cu un youtube acum :)
#3. Comentariu nou
superba muzica, tocmai ce am descoperit-o :) Foarte frumoasa si descrierea albumului